Citat:
În prealabil postat de iosif
Dorinta mea de a-L cunoaste pe Domnul s-a nascut de la o cruciulita. Tinand in mana o cruciulita, am observat ca seamana cu crucea de pe turla bisericii pe care tocmai o aveam in fata. De acolo a pornit totul, toata curiozitatea. A urmat in adolescenta o perioada de cercetare : citiri, intrebari, catehisme, literatura religioasa, vietile sfintilor, Sfanta Scriptura, Sfanta Liturghie.
M-a insotit mult o rugaciune scurta si sincera: "Doamne, ajuta-ma sa Te cunosc".
|
Citind aceasta marturisire am ramas impresionata. Am realizat ca fiecare persoana, obiect, loc, nu sunt intamplatoare in viata noastra. Pentru prima data am inteles ca Dumnezeu este bun, cand eram in clasele primare si aveam toata admiratia pentru o matusa a mamei foarte credincioasa, foarte
calda si iubitoare de oameni. Imi placea cand mergeam la ea cu cata caldura ne primea, cat se bucura de prezenta noastra, atmosfera din camera ei cu icoane si candela aprinsa. Am spus in mintea mea ca este tare frumos sa crezi in Dumnezeu. Asta consider eu ca a fost inceputul, insa peste timp, dupa ce am inceput sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, am inteles si am cunoscut mai mult.