Am visat sau, oare, o fost adevărat?
Se făcea că în toată tara, încă de la prima oră a diminetii au început să bată clopotele. Toate clopotele, la toate bisericile drept-slăvitoare din tară. Un cor nemaiauzit, uluitor, gigantic acoperea întreg plaiul mioritic, de la Rohia la Dervent, de la Golia la Nera. Ore în sir au bătut, fără încetare. Asa ceva nu s-a mai auzit vreodată. Tot românul, de la pruncii din pătut, până la bătrânii ce-si fac veacul prin bodegi, auzea clopotele bătând. Oamenii se închinau cutremurati, întrebau în dreapta si-n stânga: „Ce se întâmplă?… S-a întâmplat ceva?”. La stiri nu se spune nimic mai mult decât ce văzuseră si auziseră deja cu toții: „De la prima oră a dimineții clopotele celor peste 14.000 de biserici ortodoxe din tară au început să bată singure! Chiar si acum, la ora prânzului, ele se aud peste tot, formând un imens cor de clopote care răsună în întreaga tară. Nu există o explicatie pentru acest fenomen. Patriarhia nu a dat încă un comunicat pe acest subiect. Revenim cu amănunte, imediat ce le vom avea”.
Un jurnalist sprinten la minte îsi aminteste că a luat oarecând interviu unui pustnic cu viată curată. Îsi ia camera video, se urcă în masină si goneste spre schitul părintelui. În 3 ore a fost la dânsul…. Se ruga în genunchi în fata altarului din paraclis si vărsa lacrimi fără încetare. Si micul clopot de aici bătea fără întrerupere.
- Blagosloviti, preacuvioase! Iubite părinte, nimeni nu stie ce se întâmplă! Am dat zeci de telefoane, toti suntem stupefiati, nimeni nu are o explicatie… Deci, spuneti-mi, ce se întâmplă?
- Domnul să te binecuvânteze, mă bucur să te revăd. De dimineată tot plâng si, uite, Domnul s-a milostivit de mine si a descoperit inimii mele ce se întâmplă. Dragul meu, azi, 16 august, sunt prăznuiti Sfintii Martiri Brâncoveni. În urmă cu aproape 300 de ani, un domnitor român si crestin, Constantin, împreună cu fiii săi: Constantin, Stefan, Radu, Matei, si-a vărsat sângele pentru neam si credintă, ucis fiind de păgânii turci. Iaca ce scrie aici, la Sinaxar: „Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii „crestinătătii apusene - Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei - care nu refuzaseră invitatia chiar în ziua de Sf. Maria” (Nicolae Iorga), alături de numerosi privitori. Li s-a îngăduit să-si facă o ultimă rugăciune, după care sultanul le-a oferit viata dacă trec la mahomedanism. Del Chiaro notează răspunsul demn al Voievodului „Împărate! Averea mea, cât a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestină nu mă las! În ea m-am născut si am trăit, în ea vreau sa mor. Pământul tării mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la bătrânete, sa mă închin în geamiile voastre turcesti? Nu, Împărate! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am păzit. În credința mea vreau sa închid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a încurajat fiii astfel: „Fiilor, aveti curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem si pe ele, ci să le aducem curate în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!” Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat vistiernicul Ianache Văcărescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani). Înmărmurit de durere, Domnul murmura: „Doamne, fie voia Ta”, după care i s-a tăiat si lui capul…”.
- Extraordinar, murmură jurnalistul, stergându-si lacrimile, impresionat de tremurul vocii bătrânului…
- Întelegi, dragul meu? Clopotele azi plâng după Domnitor si strigă la noi, cei indiferenti, că ne uităm sfintii, că ne uităm înaintasii si nu-i cinstim după cuviintă. De n-am fi avut Domnitori sfinti ca Brâncoveanu, ori ca Stefan, azi am fi învătat Coranul pe genunchi. Acesta e adevărul, nu te îndoi de asta. Fii pe pace, clopotele se vor opri curând, dar tărisoara aceasta nu va mai uita nicicând că pe 16 august, după praznicul Născătoarei, e ziua cinstirii Sfintilor Mucenici Brâncoveni!
Cred că a fost doar vis. Nimeni nu a auzit clopotele bătând toată dimineata. Sfintii stau cuminti în icoane si-n sinaxare, ce Dumnezeu,… iar oamenii… oamenii îsi văd linistiti de ale lor, că-i weekend.
***
Sursa:
http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/08/16/au-batut-clopotele-toata-dimineata/