[tricesimusquintus]

Pentru că toţi se feresc să deschidă acest subiect, tot mai prezent în ultima vreme pe acest subforum îl deschid eu, şi am să încep cu o diferenţă poate mai nereprezentativă dar care a fost reclamată foarte recent: Apocalipsa 20,3.4.5.6.

O mie de ani (versiunea Cornilescu, dar şi restul versiunilor catolice, protestante, neoprotestante sau chiar ortodoxe mai vechi).
Miile de ani (versiunea sinodală actuală).

Care versiune este corectă în această problemă? Voi cita dintr-o scrisoare a unui specialist - prof. Florin Lăiu:

"Toată povestea pleacă de la observaţia că numeralul grecesc pentru 1000 (χίλια) este, într-adevăr, un plural. De aici, unii au dedus şcolăreşte că ar trebui tradus cu „mii” de ani, şi chiar s-au mirat că atâta amar de lume ştiinţifică n-a observat acest detaliu. Aici este vorba despre o confuzie puerilă a pluralului gramatical, cu pluralul logic. Avem şi în limba română unele exemple: zori (aurora dimineţii), minţi (temperament, în expr. „ieşit din minţi”), nervi, pandalii (nervozitate). În greaca biblică însă, acest tip de plural gramatical cu sens de singular logic se foloseşte în cazul unor cuvinte foarte frecvente, pe care începătorii, neatenţii şi încrezuţii le traduc de asemenea la plural, chiar dacă toată lumea învăţaţilor ştie că este vorba de un plural gramatical, nu neapărat logic, şi în multe cazuri se referă la o realitate singulară: σάββατα sámbata (=săptămână, sâmbătă), ἅγια hághia (=sanctuar) etc. De aceea ai să vezi în unele biblii, traduceri de încrucire, hipercorecte, precum „într-una a sâmbetelor”, sau „a intrat în locurile sfinte”.

Greaca veche foloseşte două moduri de a exprima numeralul 1000, fie prin numeralul substantiv feminin singular χιλιάς chiliás (o mie), fie prin adjectivul χίλιοι (m), χίλιαι (f), χίλια (n), care se întâlneşte de preferinţă la plural, şi se acordă de obicei cu substantivul plural pe lângă care stă. În cazul din Ap. 20, avem substantivul neutru ἔτη (ani) pluralul lui ἔτος= (an). Fiindcă în acest caz, numeralul era adjectiv şi trebuia să se acorde cu substantivul plural, grecul judeca logic şi gramatical în acelaşi timp, Compară cu textul grecesc din Gn 20:16 (1000 de didrachme); 2/4 Rg 15:19 (1000 de talanţi), Ps 89/90:4 (1000 de ani). Pe de altă parte, substantivul singular χιλιάς era folosit rareori la singular, denumind un grup de o mie (o „chiliadă”, o mie), dar la plural se foloseşte frecvent cu sensul normal de plural (mii). Greaca biblică nu foloseşte niciodată adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια pentru a se referi la plural (mii), ci numai substantivul χιλιάς, care la plural are forma χιλιάδες Ap 5:11; 7:4-6; 11:13; 14:1, 3, în timp ce adjectivul plural χίλιοι, χίλιαι, χίλια care nu are echivalent în limba română, se traduce întotdeauna în româneşte cu „o mie”, deoarece 1000 este un substantiv colectiv la origine, un plural logic (ca şi mulţime, pleiadă, gloată etc.), Alte locuri din Apocalipsă unde întâlnim acelaşi numeral-adjectiv plural sunt în.11:3; 12:6; 14:20; 20:2-4. Singurele cazuri în care întâlnim singularul de la χίλιοι, χίλιαι, χίλια sunt în 1/3 Rg. 3:4; 2Cr 1:6; 1Mac 4:1; 10:79), unde substantivele cu care se acordă nu au plural gramatical: χιλία ἵππος (literalmene, „o mie de cal”, calul ἵππος având în greacă doar formă de singular feminin !).

Dincolo de chestiunea lingvistică, unii au crezut că pe calea aceasta vor combate aşa-numitul chiliasm (milenism, milenarism), care nu am înţeles de ce, a deranjat cândva Biserica istorică. Dar aceasta este o altă problemă, şi nu se rezolvă pe calea aceasta. Indiferent că împărăţia specială a lui Christos va dura o mie de ani, sau mii de ani, noi nu putem influenţa cu nimic problema aceasta şi pregătirea noastră practică de astăzi nu are nici o legătură cu lungimea reală a perioadei respective, nici cu locul real al acelei împărăţii. A fi nepregătit înseamnă a fi pe dinafară, oricum, deoarece Parusía şi învierea drepţilor au loc înainte de începutul acesti împărăţii. Apocalipsa arată că după 1000 de ani de judecată universală prin Christos, împărăţia lui Dumnezeu va fi veşnică. Nu am nimic împotriva celor care doresc ca judecata să fie nu de o mie, ci de mii de ani, fiindcă oricum, cei judecaţi nu sunt prezenţi fizic la judecată. Totul se judecă „după cele scrise în cărţile acelea”. Capitolul 20 din Apocalipsă este mai interesant decât orice pledoarie lingvistică sau teologică. Citeşte-l, împarte-l pe secţiuni (secene) şi observă legătura dintre ele şi cu alte părţi ale Scripturii. Este fascinant.

Să trăieşti o mie de ani !"