Ce mai e de reținut de la greci e că:
- Ei deja legalizaseră „parteneriatul civil” între homosexuali, care bineînțeles nu e altceva decât un cal troian, o lege menită să faciliteze tranziția înspre „căsătoriile” homosexuale.
- În al doilea rând, odată cu „căsătoriile” homosexuale, grecii au legalizat și adopția pentru aceste cupluri, împotriva voinței poporului (!). Sondajele într-adevăr arătau că în privința „căsătoriilor” homosexuale, majoritatea grecilor erau pentru. Însă doar o treime din greci erau pentru adopție, dar aceasta s-a legalizat la pachet cu căsătoriile, demonstrând falsul și frauda democrației moderne unde soarta copiilor este decisă de birocrați nu de popor.
- Printre partidele cele mai opuse „căsătoriilor” homosexuale a fost partidul comunist. Nu pe temei religios, ci pe temei social: de vreme ce adopțiile afectează copiii, nu mai este vorba de „doi adulți făcând ceva consensual” ci de soarta copiilor, care privește întreaga societate.
Ultimul punct e deja departe de religie, dar demonstrează că și partidele „seculare” au motive să se ralieze împotriva acestor curente. Bineînțeles, partidele „seculare” de obicei nu au discernământ să vadă mai departe de 2 metri în față așa că de obicei nu pot gândi atât de departe.
Al doilea punct demonstrează încă o dată farsa democrației moderne. Prima dată a fost demonstrată prin imigrațiile în masă făcute fără niciun referendum, împotriva voinței popoarelor, începând cu anii 1960-1970 în Europa occidentală și cu mult înainte în America (1900-1910).
Primul punct demonstrează doar capcana „parteneriatului civil” care mai este propus și pe la noi de aceiași oameni care nu văd mai departe de 2 metri în față.