[Florin-Ionut]

3. Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot si
pustnic mare, postind din doua in doua zile, iar de mai multe ori si toata
saptamana petrecand, mancand numai paine si sare, se slavea de oameni. Acesta
s-a dus la avva Iosif la Panefo, nadajduind sa vada ceva mai multa asprime de
viata la dansul. Si primindu-l pe el batranul cu bucurie, orice a avut a pus ca sa
faca mangaiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: nu mananca preotul afara de
paine si sare; iar avva Iosif tacand manca. Si petrecand trei zile, nu i-au auzit pe
ei cantand sau rugandu-se, ca era ascunsa lucrarea lor. Si au iesit nefolosindu-se
Evloghie cu ucenicul sau. Iar dupa iconomie s-a facut negura si ratacindu-se sau
intors la batranul. Si mai inainte de a bate ei in usa, i-au auzit pe ei cantand si
staruind el mult, mai pe urma au batut in usa. Iar aceia, tacand din cantarea de
psalmi, i-au primit cu bucurie. Si pentru arsita, au turnat ucenicii lui Evloghie
apa in vas si i-au dat lui. Si era apa amestecata cu de mare si de rau si nu a putut
sa o bea. Si venind intru sine a cazut inaintea batranului, voind sa stie petrecerea
lor, zicand: avvo, ce este aceasta, ca intai nu cantati, ci acum, dupa ce ne-am dus
noi. Si vasul de apa, acum luandu-l, am aflat apa sarata. Zis-a batranul: fratele
este nebun si dupa amagire o au amestecat cu apa de mare. Iar Evloghie il ruga
pe batranul, voind sa stie adevarul. Si i-a zis lui batranul: acel mic pahar de vin
era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fratii totdeauna. Si l-a invatat
pe el deosebirea socotelilor si a taiat de la el toate cele omenesti. Si s-a facut
iconomicos si pogorator. Si dupa aceea manca toate cele ce i se puneau inainte.
Si s-a invatat si el sa lucreze in ascuns. Si a zis batranului: negresit, intr-adevar
este lucrarea voastra.

4. Se spunea despre avva Isidor preotul ca a venit odata un frate ca sa-l cheme la
pranz. Iar batranul n-a suferit sa mearga, zicand ca Adam de mancare fiind
amagit, afara din rai s-a salasluit. I-a zis lui fratele: tu inca te temi sa iesi din
chilia ta? Iar el iarasi i-a zis: fiule, ma tem ca diavolul, racnind ca un leu, cauta
pe cine sa inghita si de multe ori zicea daca cineva se va da pe sine la
bautura de vin, nu va scapa de bantuiala gandurilor. Ca si Lot, silit fiind de fetele
lui, s-a imbatat de vin si prin betie diavolul spre pacatul cel faradelege lesne l-a
gasit.

5. Se spunea despre avva Apollo, ca avea un ucenic, anume Isaac, pedepsit
desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat linistea dumnezeiestii Liturghii si cand
iesea la biserica, nu lasa pe nimeni sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta,
ca toate sunt bune la vremea lor, ca vreme este la tot lucrul (ak). Si dupa ce iesea
de la biserica, ca si cum ar fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la
chilia sa. Si de multe ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un
pahar de vin, dar el nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea
bisericii.
Si s-a intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l
cerceteze. Si sezand fratii, l-au intrebat, zicand: avvo Isaac, pentru ce dupa
iesirea bisericii fugi de frati? Si a zis catre ei: nu fug de frati ci de reaua
mestesugire a dracilor.
Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi stand in vant, se stinge
de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in vremea Sfintei Liturghii, de
vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea. Aceasta a fost petrecerea
cuviosului avva Isaac.

6. Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi
punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar
de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu
bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea
fratilor: pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine! Si
instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.

7. Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand: spune-mi un cuvant. Iar el i-a zis
lui: du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie si
ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa dedesubtul
tuturor! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici prieten eretic
si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si pantecele si gusta putin vin!
Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru, nu te certa cu dansul, ci de va grai
bine, zi: asa cu adevarat, iar de va grai rau, zi: tu stii cum vorbesti. Si nu te
contrazice cu dansul pentru cele ce a grait. Si aceasta este smerenia.

8. Un frate l-a intrebat pe avva Xoie, zicand: de ma voi afla undeva si voi manca
trei paini, nu cumva este mult? I-a zis lui batranul: la arie ai venit, frate? Si a zis
iarasi: de voi bea trei pahare cu vin, nu cumva este mult? I-a zis lui: de nu este
drac, nu este mult; iar de este, este mult. Caci vinul este strain de calugarii cei ce
traiesc dupa Dumnezeu.

9. S-au suit odata avva Xanie de la Schit la Terenut. Si unde a gazduit pentru
osteneala nevointei, i-a adus lui putin vin. Si auzind unii, i-au adus lui un
indracit si a inceput dracul sa il ocarasca pe batran: la bautorul de vin acesta mati
adus? Si batranul nu voia sa il scoata, dar pentru defaimare zicea: cred lui
Hristos, ca nu voi ispravi paharul acesta pana ce nu vei iesi. Si daca a inceput
batranul sa bea, a strigat dracul, zicand: ma arzi, ma arzi! Si mai inainte de a
ispravi, a iesit dracul, cu darul lui Hristos.