Din pacate, clerul german de atunci, a cam dat dovada de lasitate in fata nazismului.
Nu vorbesc de papa. Stiu ca i s-a reprosat papei Pius 12, alias cardinalul Eugenio Pacelli ca nu ar fi facut destul impotriva nazismului si ca de multe ori ar fi tacut sau ar fi fost insuficient de ferm.
Dar trecand peste cazul papei Pius 12, clerul german, cu unele exceptii notabile, a cam batut in retragere.
A fost si martiri, nu ii neg.
Un exemplu de preot martir german este Bernhard Lichtenberg, care a organizat rugaciuni si privegheri pentru evreii persecutati. A fost arestat in 1941, apoi eliberat, si din nou arestat in 1943 si dus in lagarul de la Dachau unde moare martir.
Putem sa amintim aici si cazul pastorului Dietrich Bonhoeffer, care a fost spanzurat de nazisti in 1943, pentru opozitia sa politica si religioasa fata de regim.
Au existat martiri si din alte natiuni. Polonezii il au pe Maximilian Kolbe, preotul care a ales sa moara in locul unui muncitor, tata a 4 copii, pentru ca acei copii sa nu ramana fara tatal lor.
Sunt cazuri cutremuratoare.
Dar daca ne referim strict la clerul german, impresia mea este ca nu s-a facut destul.
S-a tacut de prea multe ori in fata atator atrocitati.
Nu condamn clerul german in bloc. Atat au putut ei sa faca atunci, in acele conditii grele.
|