Zilele acestea am privit mai multe fotografii cu cosmonauti. Am remarcat costumele lor foarte grele si care trebuie sa fie si foarte incomode. Un fel de combinezoane ermetice. Par mai complicate decat costumele din neopren ale scafandrilor. Fara indoiala, trebuie mult antrenament ca sa te poti misca cu lejeritate invesmantat in costum de cosmonaut. Eu, de exemplu, daca m-as imbraca astfel, m-as pravali indata. M-as impiedica singur, inainte chiar de a urca in aeronava. Pe de alta parte, ma gandesc ca aceste costume trebuie sa aiba un rost. Pesemne ca ele servesc ca sa-i protejeze pe cosmonauti in calatoria lor. Banuiesc ca ele sunt facute ca sa-i protejeze atat de eventuale lovituri in timpul calatoriei lor, cat mai ales de tot felul de campuri invizibile, despre care am auzit vorbindu-se. Nepricepandu-ma bine, eu nu cunosc cu certitudine ce rol au exact, dar sunt sigur ca au unul si nici nu mi-ar trece prin cap, daca as fi cosmonaut, sa nu mi le pun. Cel putin daca cei care m-ar antrena pentru activitatea de cosmonaut mi-ar spune ca e important sa mi le pun, ca fara ele as fi expus si as putea sa-mi ratez misiunea, atunci mi le-as pune. De fapt, nici unui cosmonaut nu i-ar trece prin cap sa se urce in astronava fara costumul de cosmonaut. Nu-mi imaginez un Gagarin sau un Aldrin in sort si in slapi. La randul lor, si cosmonautele (avem cazuri) si-ar pune costumul si nu s-ar gandi sa mearga in misiune in minijup.
Dar, daca astronava noastra ar merge nu doar in jurul Pamantului, ci mult mai sus, mai sus chiar de stele ? Daca ar merge mai sus chiar de ingeri, mai sus si de Sfanta Fecioara, daca am fi intr-o misiune care ar merge pana la Dumnezeu ? Fiindca, in fond, ce altceva este Sfanta Liturghie, decat o ascensiune pana la Dumnezeu ?
Atunci, cu atat mai mult nu ar trebui sa ne lasam costumele acasa. Sa nu uitam ca ne pot proteja in misiunea noastra de niste lovituri foarte vizibile, dar si, poate, de niste forte pe care nici nu le putem vedea.
|