[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Este un recital actoricesc. Am revazut in aceasta seara aproape tot filmul. Dar, nu numai atat. De data aceasta intr-o ordine care tine de incercarea de a intelege tablourile si semnificatiile lor in succesiunea halucinanta imprimata evenimentelor de ratacirea satanica a lui tarului.

Este un film parabola in care se regaseste topita toata simbolistica tiraniei. Ivan cel Groaznic este doar un pretext. De aceea regizorul Pavel Lunghin nu se simte obligat sa urmareasca cu maxima acuratete adevarul istoric, ci se foloseste de contextul istoric doar pentru a-si plasa mesajul avertisment: oameni buni, treziti-va! Se aseaza piesele pentru tabloul final, al venirii Antihristului. Ivan cel Groaznic este Antihristul. Cheia filmului este scena in care tarul ianugureaza Templul. Si aceasta scena se petrece tot pe un pod, ca de alfel si alte scene cu valoare de simbol din film. Podurile sunt momente decisive care leaga vremurile (vezi finalul proorocirii lui Daniel). Antihristul cere permanent semne de la Dumnezeu. Formidabila scena aceasta de pe pod, cand este impins de diavol sa ispiteasca pe Dumnezeu si primeste raspuns de la Satana ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu. Singura care i se opune este Biserica. Dar, nu toata Biserica ci numai aceea care isi va pastra disponibilitatea de a spune adevarul chiar si cu pretul vietii.

O alta dimensiune imagistica a tarului este crestinul modern, inclinat catre spectaculos. Cel care vrea semne, minuni cat mai mari pentru a crede. Cel care se roaga din toti rarunchii pentru a primi semne de la Dumnezeu, caci iesind de sub invatatura smereniei si a rabdarii, se incurca in itele unei lumi din ce in ce mai violente, mai cazuta si mai tentanta. Cel care nu mai are timp sa astepte pe Dumnezeu sa il miluiasca. Acesta este candidatul ideal pentru Satana.

Se poate discuta foarte mult pe marginea acestui film. Daca se voia un film cronica istorica avea o punere in scena cu dimensiuni mult mai generoase.

Iertati-ma pentru comentariu.

Doamne-ajuta!