[Ioan]

Mi s-a parut, citindu-va pe fratiile voastre, ca va munceste acelas drac ca si pe mine si anume acela al parerii de sine si al grijii de multe, si m-am bucurat, intr-un fel duhovnicesc. Adica avand speranta ca expertiza de initiati a fratiilor voastre in judecarea acuratetii credintei altora imi va ajuta si mie in impacarea cu sinele pe drumul Mantuirii. Poate ma veti invata sau macar povatui ca pe un putin cunoscator, ce sa fac atunci cand, caz concret, ne asezam la aceeasi masa familii din trei confesiuni diferite (ortodoxa, catolica si neoprotestanta si pe rand la fiecare dintre noi) si ne rugam, fiecare in ritul nostru, Dumnezelui Celui Viu aducandu-i multumiri pentru bucuria de a fi impreuna unii cu altii iar un gand rau, ecumenic, dar cu radacina in Sfanta Scriptura, imi canta in urechea sufletului:"binecuvantat este cel ce vine in numele Domului" sau "cel ce-l primeste pe unul din acesti...."(cunoasteti fratiile voastre mai bine ca mine textul).Oare imi voi pierde Mantuirea ca am stat, si stau, impreuna cu ereticii? Dar si despre aceasta stiu ca este scris ca Domnul ne va mantui nu dupa meritele noastre ci prin Har! Ce sa cred ca Tatal Ceresc il va mantui, de va vrea, si pe comeseanul meu eretic? Ce sa cred ca Tatal Ceresc nu ma va mantui, de nu va vrea, chiar daca fac parte din Biserica Cea Adevarata? Ar incapea in aceasta situatie (avem grija si copii celorlalti alaturi de ai nostrii) intelesul Pildei samarineanului milostiv? la care din noi?
Cu smerenie,
un nedumerit