Desigur ca nu e vorba de a-I da sfaturi Lui Dumnezeu pe cine sa mantuiasca, nici de a ne bate noi cu pumnul in piept si a-i pune pe altii la zid, ci pur si simplu de curajul de a ne apara credinta, daca este atacata. Deseori cei inflexibili in aceasta privinta sunt acuzati pe nedrept, dupa parerea mea, de lipsa de toleranta sau judecarea aproapelui. Cred ca aici se face o confuzie a domeniului de aplicabilitate al unui termen: pot fi tolerant fata de semenul meu si nu ii refuz o mana intinsa, indiferent de credinta sa. Dar nu pot fi tolerant fata de o credinta: inseamna ca de fapt eu insumi sunt confuz si nu stiu bine in ce cred. Cand doi oameni se contrazic, cel putin unul greseste- este pur si simplu o problema de logica, nu un caz de osandire a unui om sau comunitati. Parerea mea. Iertati-ma daca n-am inteles bine ce-ati vrut sa spuneti.
|