Poate întoarcerea la Părinții Bisericii ne va ajuta să găsim numitorul comun. Sf. Ioan Damaschinul (
Dogmatica):
Citat:
|
Tot astfel nici nu naște Dumnezeu la fel cu omul. Căci Dumnezeu, fiind în afară de timp, fără de început, impasibil, incoruptibil, necorporal, unic, fără de sfârșit, naște în afară de timp, fără de început, impasibil, incoruptibil și fără de împreunare. Nașterea lui incomprehensibilă nu are nici început, nici sfârșit. La Dumnezeu nașterea este în afară de timp, pentru că este imuabil; este nestricăcioasă, pentru că este impasibil și necorporal; este fără de împreunare, tot din pricină că este incorporal și din pricină că numai unul Dumnezeu n-are nevoie de altcineva; este fără de sfârșit și fără de încetare, din cauză că este fără de început și în afară de timp, fără de sfârșit și există totdeauna în același mod. Căci ceea ce este fără de început este și fără de sfârșit.
|
Rezumând, reiese că nașterea este „în afară de timp, fără început și fără sfârșit”. Nu asta spune și pr. Ioan Ică?
Nu cred că a afirmat cineva că nașterea Fiului și purcederea Duhului s-au petrecut (și continuă să se petreacă) în timp, nici că Fiul ar fi fost creat, așa cum considera Arie.