[andreicozia]

Continuare...


La oameni, hiper-comunicarea se întîlneşte cel mai adesea atunci cînd o persoană dobîndeşte dintr-o dată accesul la informaţia care se află înafara bazei de cunoaştere a cuiva. Acest gen de hiper-comunicare este apoi experimentată ca intuiţie sau inspiraţie (de asemenea, în channeling în transă). Compozitorul italian Giuseppe Tartini, de exemplu, a visat într-o noapte că un demon stătea lîngă el şi cînta la vioară. A doua zi, Tartini a reuşit să noteze cu exactitate piesa din memorie. A numit-o sonata „Trilul diavolului”.

Timp de mulţi ani, un asistent medical de 42 de ani a visat o situaţie în care era conectat la un fel de CD-ROM de cunoaştere din care i se transmitea informaţie verificabilă din toate domeniile imaginabile, pe care şi-o putea aminti dimineaţa. Era o asemenea avalanşă de informaţii, încît parcă descărca în fiecare noapte o întreagă enciclopedie. Majoritatea informaţiilor se aflau în afara cunoaşterii sale personale şi atingea detalii tehnice despre care nu ştia absolut nimic. Atunci cînd hiper-comunicarea se produce, se pot observa în ADN, ca şi în oameni, fenomene supranaturale.

Oamenii de ştiinţă ruşi iradiau mostre ADN cu raze laser. Pe ecran, se formează un anumit tipar de unde. Atunci cînd au înlăturat mostra de ADN, tiparul nu a dispărut, ci a rămas. Multe experimente controlate au arătat că tiparul continua să vină de la mostra înlăturată, a cărei cîmp de energie a rămas de unul singur. Acest efect este numit acum efectul de ADN fantomă. Teoria spune că energia din afara spaţiului şi timpului curge în continuare prin găurile de vierme activate după ce ADN-ul a fost înlăturat. Efectele secundare întîlnite cel mai adesea în hiper-comunicarea oamenilor sînt cîmpurile electromagnetice inexplicabile din apropierea persoanei în cauză. Mecanismele electronice precum CD playerele pot fi iritate şi pot înceta să funcţioneze ore întregi. Atunci cînd cîmpul electromagnetic se disipează încet, mecanismul funcţionează normal din nou. Mulţi vindecători şi oameni cu capacităţi extrasenzoriale cunosc acest efect din munca lor: cu cît atmosfera şi energia sînt mai bune, cu atît este mai „obositor” pentru mecanismele de înregistrare, deoarece ele încetează să funcţioneze chiar în acele momente. Adeseori, pînă a doua zi totul revine la normal. Probabil că citirea acestor rînduri îi linişteste pe mulţi, deoarece nu are nici o legătură cu faptul că sînt inapţi din punct de vedere tehnic; înseamnă că ei sînt buni pentru hiper-comunicare.

În cartea lor Vernetzte Intelligenz, Grazyna Gosa şi Franz Bludorf explică aceste legături cu precizie şi claritate. Autorii citează, de asemenea, surse ce presupun că în vremurile timpurii umanitatea semăna perfect cu animalele: era conectată foarte puternic la conştiinţa de grup şi prin urmare se comporta ca un grup. Pentru a dezvolta şi experimenta individualitatea însă, noi, oamenii a trebuit să uitam aproape complet hiper-comunicarea. În prezent, cînd sîntem relativ stabili în conştiinţa noastră individuală, putem crea o nouă formă de conştiinţă de grup şi anume una în care să dobîndim accesul la toată informaţia prin intermediul ADN-ului nostru, fără a fi fortaţi sau controlaţi de la distanţă în legatură cu ce să facem cu acea informaţie.

Noi ştim acum că exact aşa cum folosim Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie adecvată în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Vindecarea la distanţă, telepatia sau „simţirea la distanţă” în legătură cu starea altuia pot fi astfel explicate. Unele animale ştiu foarte bine atunci cînd stăpînii lor plănuiesc să se întoarcă acasă. Acest lucru poate fi interpretat şi explicat mai nou prin conceptele ştiinţei de grup şi hiper-comunicării. Orice conştiinţă colectivă nu poate fi utilizată raţional pentru o anumită perioadă de timp fără o individualitate distinctivă; altfel ne-am întoarce la instinctul primitiv de turmă care este manipulată cu uşurinţă.

Hiper-comunicarea în noul mileniu reprezintă ceva foarte diferit. Cercetătorii consideră că dacă oamenii cu individualitate completă ar recîştiga conştiinţa de grup, ar avea o putere dumnezeiască de a crea, modifica şi modela lucruri pe Pămînt! Şi umanitatea chiar se îndreaptă colectiv către o asemenea conştiinţă de grup nouă. Cincizeci de procente dintre copii vor deveni o problemă din momentul în care merg la şcoală, deoarece sistemul „îngrămădeşte” pe toată lumea la un loc şi aceştia necesită ajustări. Însă individualitatea copiilor de astăzi este atît de puternică, încît ei refuză aceste ajustări şi se opun renunţării la particularităţile lor în cele mai variate feluri. În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii clarvăzători. Ceva din aceşti copii se luptă pentru a se îndrepta către conştiinţa de grup de noul tip şi nu mai pot fi supuşi. Ca o regulă, vremea, de exemplu, este foarte dificil de influenţat de un singur individ, însă poate fi influenţată de conştiinţa de grup (ceva ce nu este deloc nou pentru unele triburi indigene). Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pămîntului (frecvenţele Schumann).. Însă, exact aceleaşi frecvenţe se produc şi în creierul nostru, iar atunci cînd mai mulţi oameni îşi sincronizează gîndirea sau cînd indivizi (maeştrii spirituali, de exemplu) îşi concentrează gîndurile ca un laser, atunci nu este deloc uimitor că pot influenţa vremea.

O civilizaţie modernă care îşi dezvoltă conştiinţa de grup nu ar avea nici probleme de mediu, nici goluri de energie: dacă ar folosi asemenea puteri mentale ca o civilizaţie unificată, ar avea controlul energiilor planetei sale ca o consecinţă naturală.

Atunci cînd un număr mai mare de oameni se unifică într-o intenţie mai înaltă ca meditaţia pentru pace - se dizolvă, de asemenea, şi potenţialele pentru violenţă. Se pare că ADN-ul este, de asemenea, un superconductor organic care poate lucra la temperatură corporală normală, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesită temperaturi extrem de reduse pentru a funcţiona. Mai mult, toate superconductoarele pot stoca lumină şi astfel, informaţie. Acest lucru explică mai departe felul în care ADN-ul poate stoca informaţia.

Mai există un fenomen legat de ADN şi găuri de vierme. În mod normal, aceste găuri de vierme super-mici sînt foarte instabile şi se menţin numai pentru mici fracţiuni de secundă. În anumite condiţii, găurile de vierme stabile se pot organiza, formînd apoi cîmpuri de vid distincte în care, de exemplu, gravitatea se poate transforma în electricitate. Cîmpurile de vid sînt sfere auto-radiante de gaz ionizat ce conţin cantităţi considerabile de energie. În Rusia există regiuni în care astfel de mingi radiante apar foarte des. Din cauza confuziei generale, ruşii au iniţiat programe de cercetare masivă care au condus în final la unele dintre descoperirile menţionate mai sus. Mulţi oameni cunosc cîmpurile de vid ca sfere strălucitoare pe cer. Ei se uită cu atenţie şi uimire la ele şi se întreabă ce ar putea fi. M-am gîndit odată: „Bună! Dacă eşti un OZN, zboară în triunghi”. Şi dintr-o dată, sferele de lumină s-au mişcat în triunghi. Sau zburau pe cer ca nişte pucuri de hochei: accelerau de la zero la viteze ameţitoare, în timp ce alunecau tăcut pe cer. Am rămas uitîndu-mă la cer şi am crezut, ca mulţi alţii că sînt OZN-uri. Prietenoase, se pare, deoarece au zburat în triunghiuri pentru a-mi face pe plac.

În prezent ruşii au descoperit - în regiunile în care apar adesea cîmpurile de vid - că uneori ele zboară ca sfere de lumină de la sol, în sus, spre cer şi că aceste sfere pot fi îndrumate prin gînd. S-a descoperit că aceste cîmpuri de vid emit unde de frecvenţă joasă care sînt produse şi în creierele noastre şi datorită acestei asemănări de unde ele pot reacţiona la gîndurile noastre. A intra cu entuziasm într-o astfel de sferă de la nivelul solului nu este tocmai o idee prea bună, deoarece acele sfere de lumină pot conţine energii imense şi ne pot modifica genele.

Mulţi învăţători spirituali produc, de asemenea, astfel de sfere sau coloane de lumină vizibile atunci cînd se află în mediţatie profundă sau în timpul lucrului cu energie, ceea ce declanşează senzaţii plăcute şi nu dăunează cu nimic. Se pare că acest lucru depinde, de asemenea, de o anumită ordine, calitate şi origine interioară a cîmpului de vid. Există unii învăţători spirituali precum tînărul englez Ananda, de exemplu, la care nu se vede nimic la început, dar căruia dacă i se face o fotografie în timp ce stă şi vorbeşte sau meditează în hiper-comunicare, iese doar o fotografie a unui nor alb pe scaun. În anumite proiecte de vindecare a Pămîntului apar, de asemenea, astfel de efecte de lumină în fotografii. Pe scurt, acest fenomen are de-a face cu forţele de gravitaţie şi anti-gravitaţie care sînt forme stabile de găuri de vierme şi afişări ale hiper-comunicării cu energii din afara structurii noastre de timp şi spaţiu.

Generaţiile timpurii care au experimentat această hiper-comunicare şi cîmpuri de vid vizibile erau convinse că le-a apărut un înger: şi noi nu putem fi prea siguri la ce forme de conştiinţă putem obţine acces atunci cînd folosim hiper-comunicarea. Fără a avea dovada ştiinţifică a existenţei lor reale, oamenii care au avut astfel de experienţe NU suferă însă cu toţii de halucinaţii. Am făcut pur şi simplu un pas uriaş către înţelegerea realităţii noastre. Ştiinţa oficială ştie, de asemenea, de anomaliile de gravitaţie de pe Pămînt care contribuie la formarea fenomenelor de vid.. Recent, anomalii de gravitaţie au fost descoperite în Rocca di Papa din sudul Romei.