Intr-un articol, Parintele Coman spunea: "Ar fi credibila eventualitatea ca Dumnezeu sa se fi suparat atat de rau pe oameni si sa fi ingaduit degradarea universului creat "bun foarte" pentru ca acesta a devenit obstacol in calea omului spre Dumnezeu, datorita alipirii exclusive a oamenilor de bunurile si frumusetile create. Lumea aceasta creata, buna si frumoasa, datorita ratacirii oamenilor, a ajuns sa faca concurenta lui Dumnezeu insusi in mintea, si mai ales in inima omului. Ispita concurentei a existat dintru inceput si a functionat de-a lungul intregii istorii a omenirii. Lupta cu aceasta ispita a fost mereu prezenta in viata omenirii. Ceea ce pare a face diferenta intre epoca noastra si celelalte ar putea fi "performanta" la care a ajuns aceasta concurenta, anume aceea de a fi reusit eliminarea partiala sau totala a lui Dumnezeu. Lumea creata pare sa se fi instalat la nivelul mentalului colectiv al majoritatii omenirii in locul lui Dumnezeu. Omenirea se confrunta la scara universala cu confuzia fatala, reclamata de Sfantul Pavel la adresa lumii pagane, intre Creator si creatura, intre dar si daruitor, intre izvor si apa izvorata din izvor, intre cauza nascatoare, sustinatoare si implinitoare a lumii si lumea insasi.
Confruntat cu o astfel de situatie, Dumnezeu se poate sa fi hotarat, de dragul omenirii, dorind nu moartea ci intoarcerea omenirii, sa sacrifice frumusetea si bunatatea propriei creatii, sa ingaduie pustiirea pamantului si otravirea resurselor, pentru ca, spectator al unei lumi urate, goale, neprietenoase sau ostile, omul sa se poata dezlipi de ea si cautand, sa redescopere dincolo de ea pe Dumnezeu Creatorul, Atoatetiitorul, Mantuitorul si Sensul plenar al tuturor celor create si implinirea lor si sa recupereze adevarul fundamental al existentei lui."
|