Citat:
În prealabil postat de teodoraianys
Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).
Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?
Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?
|
Sunt de la noi, mai precis din inima noastra, acolo unde a crescut samanta egoismului, acoperind chipul lui Hristos in noi. Samanta aceasta e o samanta straina, lasata de cel rau de cand cu caderea protoparintilor si ea, daca e hranita si deobicei este, creste mare si face tufis, adica se ramifica in alte o suta de ramurele, sursa a patimilor si pacatelor noastre. Ca sa scapi de aceasta pacoste trebuie sa tai in carne vie si s-o scoti cu tot cu radacina, dar putini reusesc asta, cei mai multi dau cu poleiala pe deasupra ca sa nu se vada, dar, in anumite momente mai tensionate, ea scoate capul de sub poleiala si-si arata fata hidoasa. E lupta mare aici, ca ea e foarte vicleana si nu se lasa scoasa. Face pe moarta in cotet o vreme pana te pacaleste s-o lasi in pace apoi iarasi isi scoate coltii. Si tot asa. Se pare ca sfintii au reusit sa-i vina de hac. Unii iau Euharistia in speranta ca aceasta e o pastila "antibiotic" care omoara singura egoismul, fara sa fie nevoie de efortul lor de a face ei incizia mai intai. Intotdeauna omul trebuie sa faca primul pas, Dumnezeu face restul. Si treebuie smerenie si jertfa de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.