[Daniel777]

"De fiecare dată când veneam în mănăstirea de la Essex, cunoscându-mi povestea şi ştiind cât sunt de sărac sufleteşte, mereu deschidea braţele şi asupra mea se revărsa o mare a dragostei. Simţeam ca un fel de tsunami de dragoste care mă lovea! Şi această dragoste este şi astăzi prezentă în mine. Am stat uneori ore întregi unul în faţa celuilalt, vorbind foarte, chiar foarte puţin. Pentru că nu mai aveam nevoie de cuvinte. Iar dacă astăzi merg la mormântul său – merg poate de patru-cinci ori pe an la Essex – şi îngenunchiez în faţa mormântului său, am senzaţia că-şi scoate braţele şi mă îmbrăţişează cu această dragoste a lui. E cutremurător şi sunt atât de fericit, pentru că aceasta este dragostea lui Dumnezeu şi este nemuritoare! Ea nu este legată de un trup".