Inca o diferenta este ca ordinele monahale ale lor par sa aiba la baza o anumita "regula". Adica ordinul benedictin este bazat pe regula Sf. Benedict. Aceasta regula este un text de 73 de capitole care este deseori sumarizat ca "ora et labora" (roaga-te si munceste). Dar se pare ca prin "munceste" ei inteleg acum mai degraba "citeste" sau "studiaza", nu munca fizica cum am intelege noi. De aceea uneori este extinsa ca "ora, lege, et labora" (roaga-te, citeste, si munceste). Citirea este codificata de practica "Lectio Divina" (lectura divina) care este parcursa in patru trepte: lectura, meditarea, rugaciunea, si contemplarea.
Alte ordine tot la fel au la baza o anume "regula". De exemplu, ordinul dominican aparent urmeaza "regula" Fericitului Augustin. Dar aceasta "regula" este culeasa din diferite scrisori si texte de la Augustin si sumarizata de romano-catolici. La fel ca Sf. Vasile cel Mare, Augustin se situeaza oarecum impotriva vietii pustnice, sustinand viata de obste (cenobitice).
Mai departe, greco-catolicii zic ca urmeaza "regula" Sf. Vasile cel Mare, referindu-se la scrierile lui ascetice. Si noi ortodocsii urmam scrierile Sf. Vasile cel Mare (si uneori le numim chiar Reguli), si, inainte de el, invataturile Sfantului Pahomie cel Mare, cel ce l-a influentat pe Sf. Vasile.
Cert este ca ambele traditii monastice isi au radacinile in patericul egiptean si mai apoi in scrierile Sfantului Vasile cel Mare, pe care Sf. Benedict il citeaza in scrierile lui. Dar, din cele de mai sus, reies doua diferente: romano-catolicii pun mai mult accent pe "munca intelectuala" si par mult mai preocupati de codificarea regulilor monastice. La noi este foarte importanta ascultarea, dar mai degraba este data de staret decat de codificari scrise, desi si la noi sunt importante bineintles. Acestea-s diferente culturale nu dogmatice.
Mai mentionez ca regulile Sf. Benedict nu trebuie vazute ca strict romano-catolice sau neaparat asociate cu ordinul benedictin. Sf Benedict este proslavit si la noi. M-am uitat si eu la text si sunt lucruri interesante. Printre ele, Sf. Benedict propune 12 trepte ale smereniei, iar ultima treapta este aceasta:
Regula Sfantului Benedict - VII 62-66:
Citat:
|
62. La a douăsprezecea treaptă a smereniei ajunge monahul dacă e smerit nu numai în inimă, ci dacă își dovedește smerenia chiar și prin trupul său înaintea celor ce îl văd. 63 Astfel, când șade, umblă sau stă în picioare, la slujbele dumnezeiești, în biserică, în mânăstire, în grădină, pe drum, pe câmp sau oriunde, să aibă mereu capul plecat și privirea ațintită spre pământ. 64 Socotindu-se tot timpul vinovat pentru păcatele sale, să-și închipuie că se află deja la înfricoșata judecată, 65 repetându-și mereu în inima sa cuvintele pe care vameșul din Evanghelie le-a rostit cu ochii ațintiți la pământ: Doamne, eu, păcătosul, nu sunt vrednic să-mi ridic ochii spre cer (Lc. 18, 13). 66 Și iarăși, cu Profetul: Plecatu-m-am și m-am smerit foarte (Ps. 37, 7).
|
(
sursa)
Am fost surprins ca ultima treapta se refera la comportament exterior! Dar tot la fel de surprinzator este asemanarea cu intelesul Rugaciunii lui Iisus.