Un călugăr se plânge duhovnicului său spunându-i acestuia că nu mai este credinţă şi nici ordine în lumea acesta şi nici în biserici.
Duhovnicul i-a spus că este. Să merargă prin biserici îmbrăcat aiurea şi cu nişte tălănci legate de picoare cu care să facă zgomot şi să atragă atenţia ceor care se roagă.
Ascultând de părintele lui ,călugărul a mers prin multe lăcaşuri.
Unde intra în timpul Sfintei Liturghii toţi sau aproape toţi întorceau capul,îi făceau observaţie şi îl scoteau afară.
După plecarea lui toată lumea comenta astfel încât nimeni nu mai era atent la cele sfinte.
Dar a intrat şi într-o biserică unde era puţină lume care înghenunchiată şi cu capul aplecat asculta slujba.Zadarnic a încercat să distragă atenţia cuiva că nu a reuşit.
A ieşit afară şi mergând la duhovnic i-a spus că da,mai sunt şi oameni cărora nimeni şi nimic nu le poate atrage atnţia mai mult decât sfintele cuvinte.[/quote]

Este foarte adevarat! Am si specificat asta referitor la ispita. Dar eu nu vrau ca sa impunem ci sa atragem atentia, nu vreau sa dam palme caci nu suntem sfinti si nici in masura sa o facem, asa cum a primit si Arie (daca bine tin minte) ci sa mustram cu blandete.
Si sa nu uitam, ca insusi Dumnezeu spune: ,,pe acela pe care-l iubesc, pe acela il si mustru si-l pedepsesc.'' Eu cred ca doar Dumnezeu este in masura sa pedepseasca, dar Biserica poate sa ne dojeneasca (observație cu caracter moralizator).
Si mai este ceva, sa nu uitam ce a facut si ce a spus Hristos cand a daramat mesele camatarilor aflati langa templu.
Repet, eu doar am niste nemultumiri dar stiu ca nu sunt in masura sa apreciez eu ce se poate sau ce nu se poate face!
Nu am ajuns un om despatimit ca sa nu ma deranjeze anumite lucruri.
Dar cat la suta din oameni sunt la acest nivel?
Si pentru noi impatimiti exista Biserica lui Hristos!
Ca nu pentru cei sanatosi a venit Iisus, fiul lui Dumnezeu, si nu pentru cei fara de pacate!
Ci si pentru mine, care sunt si bolnava si pacatoasa!
Imi cer din nou iertare pentru indrazneala si mandria mea!