Citat:
În prealabil postat de Loryb
Eu nu cred ca a avea tabieturi este ceva daunator, atata timp cat ele nu deranjeaza pe cei din jur si nu incalca voia lui Dumnezeu, ca sa fiu in tema cu ideea forumului nostru.
Fara a ma uita in dictionar si citi definitia exacta a tabietului, eu il consider obisnuinta de a face ceva la un moment anume. Daca cineva/ceva imi afecteaza vreun tabiet de-al meu, cu siguranta "ma voi sifona". Dar bineinteles nu ma pot supara pe cel ce nu-mi cunoaste tabieturile. Ma supar pe cei care mi le cunosc, si parca chiar atunci le vine sa ma deranjeze. Hm.
|
Da, sincera postarea ta. Chestia cu suparatul, nu-i buna, dar adevarata. Oricum sti ca si supararea vine din mandrie, din iubirea de sine, dar trup suntem. Adevarul ca tabietul vine si dintr o dorinta launtrica de a te izola , de a-ti crea propria intimitate, une sa-ti iubesti obiceiul, placerea nascuta in propria-ti persoana. Tabietul nu se consuma in doi niciodata, el poate ne arata si egoismul din noi , fixatiile pana la urma.