[sherlock_holmes]

draga vasinec,

Omul este o doime:cel din afara si cel launtric,al trupului si al duhului.Cel din afara este vazut,trupesc,iar cel launtric este nevazut,duhovnicesc sau potrivit cuvintului Apostolului Petru:
" omul cel ascuns al inimii,intru nestricacioasa podoaba a duhului blind si linistit " ( 1 petru 3,4)
Si Sfintul Pavel lamureste indoita fire omeneasca,spunind:
" cu toate ca omul nostru cel din afara se strica,omul nostru cel dinlauntru se innoieste zi de zi " ( 2 Cor 4;16)
Aici Apostolul vorbeste lamurit despre omul cel din afara si cel dinlauntru.Astfel omul din afara se intocmeste din mai multe madulare,pe cita vreme cel launtric ajunge la desavirsire prin minte,prin luare aminte la sine,prin frica lui Dumnezeu si prin darul Domnului.
Faptele omului celui din afara sint vazute,iar cele ale celui dinlauntru ramin nevazute,potrivit Psalmistului:
" o prapastie este launtrul si inima omului!" (psalm 63,7)
Tot astfel vorbeste si Apostolul:
" cine dintre oameni stie ale omului,fara numai duhul omului care este intru el ? " (1 Cor 2:11)
Singur doar Cela ce ispiteste inima si rarunchii,cunoaste toate tainele omului launtric.
De aceea si invatatura este o doime,cea dinafara si cea launtrica intru cugetarea de Dumnezeu;de afara in infloriturile mestesugului vorbirii,dinlauntru in rugaciuni;dinafara in minte ascutita,dinlauntru in focul duhului;de afara in lucrari iscusite ale frumusetii,dinlauntru in privirea celor nevazute;de afara cunostinta care ingimfa ( 1 Cor 8:1),pe cind dinlauntru cea care se smereste;intr-adevar,cunostinta cea dinafara este iscoditoare,vrind sa afle toate,pe cind cea launtrica ia aminte de sine si nimic altceva nu doreste,decit sa-L cunoasca pe Dumnezeu,Caruia poate sa-I spuna ca David:
"Tie a zis inima mea, pe Domnul voi cauta.Te-a cautat fatza mea,fatza Ta Doamne voi cauta." (psalm 26:13) si apoi:
"precum cerboaica doreste apa izvoarelor,tot asa Te doreste sufletul meu pe Tine,Dumnezeule!" ( psalm 41:1)
.....

" Multumesc lui Dumnezeu ca legea Duhului vietii m-a slobozit de legea si de robia mortii" (romani 8:2 )

Pentru ca m-ai intrebat cindva de invierea lui Avraam,Isaac si Iacov...eu zic ca se refera Dumnezeu la invierea omului din afara,cel alcatuit din multe madulare,pe cind cel dinauntru ( duhul,sufletul,mintea cumva ) este nemuritor,simplu (adica nu se poate descompune in partile constitutive,prin moarte).Exista totusi si o moarte a sufletului ca in :

"A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! "

Moarte a sufletului inseamna cind acesta este parasit de Duhul Sfint Dumnezeu si se intuneca,ceea ce s-a si intimplat cu Adam si Eva la calcarea poruncii,din oameni luminosi au devenit goi si s-au rusinat.(trupeste ei au mai trait citeva sute de ani dar morti sufleteste,adica nu L-au mai vazut si vorbit cu Dumnezeu,din afara dar si dinlauntrul lor )

Ai mai scris undeva de ochi,urechi,miini,etc ale sufletelor in pilda saracului Lazar...pot sa-ti scriu despre acestea,este si simplu de altfel...asa cum Dumnezeu care este duh(ca si sufletul nostru,sau ingerii) asculta rugaciunile noastre,ne vede oriunde am fi....la fel si sufletul omului,numai ca altfel sint si ochii si urechile,duhovnicesti sa zicem...