[marmat]

În prealabil postat de Iustin32

[SIZE=3] [/SIZE][SIZE=2]Viaţa lui Ellen White de D.M. Canright este considerata din start mincinoasa, desi acest om a fost adventist mai bine de 20 de ani pana a inteles minciuna si oportunismul sotilor White ridicate la rang de profetii, pe baza carora s-a cladit adventismul actual. Am impresia ca ti-e frica s-o citesti ca nu cumva sa-ti pierzi credinta si asa destul de slaba in adventism si in cuvintele Domnului.[/SIZE]

ca sa poti fi obiectiv :
[COLOR=black]Canright se despărţise de Biserica adventiştilor de ziua a şaptea în februarie 1887. El fusese pastor şi scriitor. Doctrinar, polemist şi controversialist, predicator puternic şi abil. Timp de doi ani fusese membru al Comitetului Conferinţei Generale. Om capabil şi plin de succes în dispute publice, el a devenit intolerant faţă de părerile altora şi de controlul administrativ al colegilor săi şi de mărturiile E.White. Om cu temperament instabil; de câte ori veneau încercări peste el se îndoia de punctele credinţei pe care în dezbateri le susţinea cu abilitate. De maj multe ori a părăsit pastoraţia, apoi a reluat-o cu vigoare. Dar în final a trecut definitiv de partea opoziţiei din afară şi în aprilie 1887 a fost ordinat ca pastor baptist. în 1889 avea să demisioneze şi din acest serviciu, devotându-se scrierii contra adventismului de ziua a şaptea „Adventismul de ziua a şaptea, renegat", în care îşi bate joc de doctrina noastră, de conducători şi de E.White. Cartea a avut mare succes între protestanţi şi pentru mulţi a constituit principala sursă de cunoaştere a adventismului de ziua a şaptea. Canright nu s-a mai întors niciodată. El primise mărturii directe din partea sorei White în 1880 dar nu le-a luat în seamă. După revenirea dintr-o asemenea descurajare, el însuşi scrisese articole „Contra murmurărilor" şi „Contra îndoielilor", aducând argumente în sprijinul soliilor E.G.White. Capitolul „Un vis impresionant" din Testimonies 5 se referă la Canright... La funeraliile Ellenei White, a stat, profund impresionat, în spatele sicriului, lângă fratele său, membru adventist de ziua a şaptea, şi punând mâna pe raclă, cu lacrimi pe obraji, a spus: „O creştină nobilă s-a dus dintre noi"... Totuşi a murit nepocăit.[/COLOR]