Citat:
În prealabil postat de ionela7
Si eu cred ca Dumnezeu ne da palme de indreptare prin copiii nostri pentru faptele noastre din trecut. Baietelul meu cel mare are 12 ani si este cam mincinos, cam rebel, cam ascuns...Daca ma uit la el pot spune ca este copia mea fidela din copilarie, si eu o minteam pe mama, de fapt minteam de rupeam cu cea mai mare nonsalanta si nevinovatie, chiar si eu credeam ce spuneam. Nu ascultam nici in ruptul capului, eram rebela si faceam doar ce vroiam eu, puteam sa iau toata bataia de pe lume ca tot ca mine faceam. Mama mea stiu ca mi-a zis odata "Sa dea Dumnezeu sa ai un copil la fel de rau ca tine". Eu incerc sa-l determin sa vina cat mai des la biserica, ii dau sa citeasca unele carti si chiar ma bucur ca vrea dar asta nu inseamna ca este in afara influentei anturajului de la scoala. Ma doare tare faptul ca uneori am impresia ca vorbele mele sunt ca apa de ploaie, ca trec pe langa urechile lui fara efect dar am nadejde in Dumnezeu. Astept sa rasara in el semintele pe care le-am plantat, numai ca odata cu semintele astea rasar si semintele sadite de anturaj, de lumea asta potrivnica. Cand se vor coace cele doua feluri de roade se va inteti si lupta dintre ele. Asta e de fapt lupta din viata fiecaruia dintre noi, lupta in care nu putem iesi biruitori fara Dumnezeu.
|
Ionela macar copilul tau are 12 ani,studenta de mai sus are 22 ar trebuie sa gindeasca ca scoala este viitorul ei , ce nu poate iubi si merge la scoala? dar asta e pina se coace mintea la unii mai repede la unii mai lent. Parintii trebuie sa astepte sau mai bine sa-i lasi pe copii sa dea cu capul de sus ca altfel nu pricep, am trecut si noi pe acolo. Ina draga nu te mai necaji las-o sa se lamureasca singura,tu vorbest-i cu blindete mai ales depre baiatul respectiv ea acum e indragostita si voi nu valorati nimic,roaga-te,spovedeste-te si sotul tau. E greu cu tineretul de azi important e sa nu deznadajduim.