În prealabil postat de ionela7

Draga Tudor, nu e usor sa treci prin asa ceva dar astfel de momente trebuiesc binecuvantate pentru ca prin ele ne desavarsim. Incercarile de genul asta ne pun fata in fata cu tot ce e ascuns in noi. Gandeste-te, poate ca tu crezi ca esti un om bun, generos, care nu se maniaza, care face totul bine, care se straduieste sa fie totul in regula, care are grija (si asa si este) dar poate nu stii ce zace adanc in interiorul tau. Doar o astfel de situatie iti poate arata ca mania este un hau fara fund, ca fara sa vrei ii judeci pe cei care ti-au gresit, ca nu poti sa-i ierti.... Este cum zic scripturile, o "lamureala" a ta in foc ca sa se separe aurul din tine. Nu dispera, atat iti pot spune, nu dispera. Astfel de momente sunt cruciale, sunt momente de razboi in suflet si tu stii asta. Stiu din experienta ca atunci cand deznadejdea pune stapanire pe suflet, e greu sa te si rogi, mintea e tulburata, sufletul la fel, inima te doare.... Multumeste-i lui Dumnezeu si cum spunea parintele Proclu, roaga-te pentru ei pentru iertare pentru ca diavolul a intrat in ei, roaga-te sa fie iertati si ei si tu. Asta a fost portita (a se citi slabiciunea) prin care diavolul a gasit cale catre viata ta pentru a te rapune. Inarmeaza-te cu rabdare ca nu va iesi repede din acest razboi. Cu cat te vei ruga mai mult sa fie iertati ca a intrat diavolul in ei cu atat cel rau va slabi in puterea lui. Doamne ajuta.