gandurile care nu le putem opri cu usurinta sunt ale altora , nu ne apartin noua ... numai cele care poti sa ti le infranezi fara efort sunt ale tale ... deci daca anumite ganduri sunt ale altora si nu ale mele , altfel trebuie eu sa ma raportez la ele : " nu te impotrivi celui rau , iubeste pe vrajmasii tai " ... nu trebuie sa luptam impotriva gandurilor niciodata , ci numai sa le ignoram si sa ii iertam pe toti ... absenta bucuriei duhovnicesti arata clar ca ai luat-o pe o cale gresita ; nevointa trupeasca sau mentala trebuie sa iti aduca bucurie tot timpul ... intristarile nu trebuie dorite caci nu asta este smerenia ... smerenia nu este a dori intristari si a sta intr-o stare de intristare , ci smerenia este sa accepti intristarile atunci cand ele vin fara voia ta ; caci intristarea este patima iar bucuria este roada Duhului ... dar noi trebuie doar sa primim intristarile cu bucurie caci avem porunca iubirii ...
deci porunca este sa nu fim tristi ci sa ne bucuram de iubirea lui Dumnezeu fata de tot neamul omenesc ...
unii cred ca este bine sa te aperi de vrajmasi , sa iti aperi familia , credinta , prin certuri si razbunari etc ... insa nu asta este porunca Domnului ... chestia asta cu apararea este doar ingaduita de Biserica pentru neputinta noastra , dar in fond este acelasi lucru ca si razboiul : un pacat ... ati apara familia sau credinta nu inseamna sa te certi cu vrajmasii sau sa le doresti raul , ci trebuie facuta in tacere , smerenie , iertare si rugaciune ...
de multe ori , gandul ma atrage spre pacat si observ ca nu ii pot rezista ; atunci trebuie sa constietizez ca acela nu este gandul meu , ci este al altuia care iubeste pacatul din nestiinta , si daca ii iert pe cei vinovati de gandurile pacatoase atunci dobandesc si puterea de a vedea pacatul detasat , fara sa devin victima lui nici macar cu gandul ... apoi imi vine si puterea de a ignora si de a trai mai departe viata duhovniceasca cu bucurie ...