Atunci cand simtzi asha o bucurie cand itzi urashti vrajmashii adica patimashii/pacatoshii din tine, atunci sa shtii ca nu luptzi cu ei ci este pofta de carne shi desfranarea credintzei ce-shi inchipuie ca lupta cu patimile, nu luptzi cu patimile ci doar calci in picioare ascultarea Lui Dumnezeu shi de acolo toata bucuria shi fericirea in deshert... ne-a sfatuit psf Nascatoare de Dumnezeu care este antidotul: "nu mai mancatzi carne, nu mai mancatzi carne, nu mai mancatzi carne",
eu ash mai adauga de la proorocii Ezechil shi Iov:
-nu mai mancatzi balega shi nu mai strangetzi gunoi!
iar iubirea de sine de care vorbeshte maica Siluana este defapt iubirea de mantuire iar iubirea de mantuire incepe de la ascultarea cu sfintzenie shi Iubirea Lui Hristos-Dumnezeu shi a aproapelui, dispretzuindu-te oridecateori o faci pentru slava de la oameni ori pentru dulceatza laudarosheniei din tine ori pentru egoismul strangerii averilor shi prin calea asta pacatuind, imbogatzindu-te cu pacate...
CLD: "...ca ceea ce doritzi aia faptuitzi"
iar daca doritzi sa va facetzi actori, sa jucatzi un rol, ce credetzi ca nu se pun pacatele facute de personajul respectiv? oricerol ai juca trebuie sa faci la fel shi in piele personajului respectiv, la fel sa ascultzi, la fel sa cautzi mantuirea... la fel sa te pocaieshti shi smereshti... dar se intampla sa nu joci nici un personaj, sa fii asha ca o viatza cu persoana shtearsa, asha ca o patima shi restul nimic, shi cum o sa ieshi din ea? ca nu faci altceva decat sa zbori din patima-npatima...
traiesc doar 7 patimi, 8 ganduri ale rautatzii shi jumatate iar eu stau mahnit shi cu inima speriata shi incremenita, ori ingamfat shi fara nici o simtzire sufleteasca, deci patima e vie shi eu sunt mort...
CristiBoss, domnule, chiar sa nu mai fie explicatzii mult mai simple pentru faptul ca nu tzi-am raspuns in perioada in care te ashteptai dumneata?
problema este ca patimile, daca simt ele ca nu vrei sa le mai traieshti shi tzi-ai dat seama ca sunt pacatoshi/pacatoase atunci sa vezi cum le sare mushtarul shi te face ipocrit pana iar itzi potriveshti viatza cu patima, iar apoi se linishtesc, shoptindu-tzi bland shi caldutz, ca asha e bine, ca asha e firesc...
e imposibil de ieshit din patimi, iar ca sa ieshi din ele, ma gandesc ca trebuie sa nu uitzi cine este Mantuitorul... ca sa nu cazi in desfranare cum mai cadea Israel pe vremuri, crezand ca el a reushit sa-i mantuie, sa-i invinga pe unii shi pe altzii, inchinandu-se la chipurile lacomiei, dumnezei straini care nu pot nici sa vada shi nici sa auda shi cu atat mai putzin ca sa mantuiasca oricat superstitzie shi-ar pune cineva in ei...
dar despre dragostea de vrajmashi e vorba... poi vrajmashii sunt shefii, ighemonii, aia care ne obliga la desfranare, dar serios va spun ca prin shefi vin multe lucruri mantuitoare, mie asha mi s-a intamplat... parca Dumnezeu lucreaza mantuirea mai mult prin shefi asha cum a lucrat prin popoarele care asuprea pe Israel, de aceea poate ca spunea sa-i iubim pe vrajmashi, ca prin ei vine mantuirea noastra, iar noi daca ne iubim pe noi inshine atunci obligator trebuie sa iubim mantuirea noastra adica sa ne dispretzuim pe noi inshine ca sa putem asculta shi iubi cat mai sfant... dupa porunca cea noua. :)
|