alta chestie : care este subtila strategie a diavolului prin care patrunde inauntrul nostru ? stiti care ? ia ghici ...
este CALUL TROIAN ... adica : mai intai se furiseaza nevazut inauntrul duhului nostru , gandind exact aceleasi ganduri pe care le gandim si noi ... cum face asta ? usor : draci exista peste tot si ei umplu toate spatiile duhovnicesti , adica unul se ocupa cu un gand , altul se ocupa cu alt gand , si impartindu-si sarcinile pot acoperi toate gandurile la care se pot gandi oamenii ; astfel la tot pasul poti sa dai peste draci fara ca sa stii asta , deoarece ei se identifica cu toate gandurile noastre si ne pot ispiti astfel prin orice fel de gand ... ei , dupa ce au facut aceasta chestie ( imitarea gandurilor noastre de la un moment dat ) , dupa un timp oarecare , incep sa schimbe foarte subtil , foarte incet gandurile noastre intr-o directie alta decat ne dicteaza inima noastre , indepartand astfel mintea de la atentia la ceea ce ne spune inima duhovniceasca ... caci in inima duhovniceasca este glasul Lui Dumnezeu , sau harul Duhului Sfant ... la inceput ne indeparteaza gandul foarte putin apoi tot mai mult incet incet ... daca vad ca incercam sa ne opunem intr-o anumita faza , incep cu diferite strategii ca amenintarea si infricosarea sau linguseala si ademenirea ... daca ne lasam dusi de ganduri cadem in pacat ... ca sa scapam de ele trebuie insa sa nu le dam atentie si sa ne rugam , cum am mai spus ... atentia trebuie sa ramana tot timpul in inima cu toata increderea ... cu dracii nu trebuie discutat , caci scopul lor este sa ne tulbure , sa ne infricoseze , sa ne ademeneasca ... un singur lucru nu poate diavolul sa faca : sa ne spuna " fa ce iti spune inima " ... asta este singura arma care poate distruge absolut toate gandurile diavolesti : propria noastra inima ; asta este adevarata smerenie ... nu este smerenie sa fii descurajat , sa fii departe de Dumnezeu si sa te consideri incapabil de a implini poruncile Lui ; dupa asta poate sa descopere CLAR cineva daca se afla in discutie cu gandurile diavolesti sau nu , adica daca se afla sub influenta lor sau nu : daca i se pare ca poruncile Lui Dumnezeu sunt grele de realizat permanent , inseamna ca a pierdut harul ; daca insa poruncile ( toate ) dumnezeiesti i se par foarte usor de infaptuit permanent , ca sunt foarte firesti si simple de inteles si de facut , atunci are harul Lui Dumnezeu in el , si atunci este cu adevarat smerit ... alt fel de smerenie este o falsa smerenie , o paruta smerenie , ca atunci cand ai avea o caramida dar ti s-a parea ca acea caramida este casa toata ; sau mai multe caramizi eventual :lol: ( oricat de multe ) , dar inca nezidite ... deci smerenia o are acela care implineste poruncile cu usurinta chiar daca se considera si pacatos in acelasi timp ... am mai spus : in auto-osandire iadul nu trebuie sa patrunda in inima , sa ia adica locul harului ...
mila Domnului ! cine are urechi de auzit sa auda ...