|
În prealabil postat de adam000
Radup, rugaciunea ta intr-un moment tensionat al relatiei tale, in primul rand te va calma pe tine, atfel incat sa poti discuta calm cu sotia. De aceea este bine sa te rogi inainte de a vorbi cu sotia (inainte de a spune ceva ce mai tarziu poate regreti ca ai spus). In functie de cat de mare ti-este credinta ta in acele momente si cat de concentrata este intreaga ta atentie catre Dumnezeu, rugaciunea va avea efectul imediat sau mai tarziu (cand te vei putea concentra sincer pe rugaciune), dar oricum, va avea un efect, macar acela de a te transpune intr-o stare in care sa il ai in minte pe Dumnezeu atunci cand vei vorbi cu sotia ta, ceea ce te va ajuta sa abordezi problema intr-o maniera bine placuta Lui Dumnezeu (cu calm, cu inima inmuiata, fara suspiciuni, cu smerenie si sinceritate).
Nu te indoi de faptul ca atunci cand doresti sa comunici si abordezi problema cu inima inmuiata de dragoste si cinste, fara suspiciuni, cu calm si cu nadejdea ca Dumnezeu te va ajuta, sigur vei reusi sa misti ceva din sufletul sotiei tale, sa ii inmoi putin inima, macar putin cate putin, pina cand veti putea comunica cu dragoste.
Incerarca sa te gandesti si sa analizezi cat de bun sot esti tu, fata de ce ne invata biserica (anume faptul ca un sot trebuie sa-si iubeasca sotia, asa cum Hristos a iubit Biserica sa, pina la jertfa suprema). Intreaba-te cat de mult o iubesti, cat de mult o iubesti intr-o maniera ne-egoista, ce ii oferi tu in raport cu ce isi doreste ea (nu in raport cu ce crezi tu ca isi doreste ea, intrucat nu poti sa ghicesti gandurile altui om, ci mai bine intreaba-o), astfel incat sa-i fie ei bine. Incearca sa fi tu un sot bineplacut Lui Dumnezeu si increde-te ca Dumnezeu nu te va lasa la greu.
Gandeste-te ca suspiciunea exagerata poate fi un pacat. Pentru ca atunci cand suspicionam, inseamna ca peste evidentele faptice pe care le avem, gandim ca cea din fata noastra a facut mult mai rau. Practic este ca o acuzatie, o judecata, cum ca ar fi gresit, cind de fapt poate ca a gresit, dar poate ca NU a gresit. Intrebarea este daca ne permitem (daca este corect) sa acuzam un om de o greseala pe care poate nu a facut-o (si ce consecinte ar putea avea un asemenea comportament din partea noastra)? Este corect sa riscam sa acuzam un om de ceva ce nu a facut, sau este mai bine sa iertam si ceea ce avem dovezi ca a facut?
Fiecare avem propriile noastre asteptari in raport cu ceilalti. Iar cand asteptarile noastre nu sint implinite, ne simtim raniti si uneori consideram ca celalalt a gresit. Asa cum tu ai asteptari fata de sotia ta, asa si ea are asteptari fata de tine, asteptari pe care poate ca tu nu i le-ai implinit, chiar daca nu ai gresit cu nimic, ci pur si simplu nu ai aflat inca ce asteptari are ea fata de tine. Incearca sa le afli si sa i le implinesti, daca o iubesti. Cel mai simplu e s-o intrebi.
Spui ca ea te considera pe tine vinovat.
Chiar daca nu esti vinovat cu nimic, ea totusi se simte ranita de ceva ce tu ai facut, sau nu ai facut (o asteptare neimplinita). E clar ca ea considera ca ai gresit cu ceva. Asa cum tu consideri ca ea ti-a gresit, asa si ea considera ca tu i-ai gresit cu ceva. Vezi si punctul ei de vedere, nu numai al tau. Afla de ce anume te considera vinovat, cu ce considera ea ca i-ai gresit, intreaba-o. Si asculta cu atentie, intreaba-o de 1000 de ori daca e nevoie (rabdaea e o virtute), pina cand intelegi foarte clar nemultumirile ei. Iar de o iubesti, incearca sa indrepti (si fa-i si ei clar ca vrei sa indrepti), sa nu mai gresesti in ochii ei. Fi tu primul care intinde mana spre impacare si intelegere. Fi tu Fat Frumosul pe cal alb pentru ea si sotul bineplacut Lui Dumnezeu.
Nu-i porunci sa se potoleasca, pentru ca tot ce va vedea ea va fi orgoliul tau ranit si dorinta de a o supune. Mai intelept este sa-i spui ca te raneste cu ce face ea si s-o intrebi cum s-ar simti ea, daca tu i-ai face asa ceva. In felul acesta ii dai un ghiont constiintei ei si nu-i incalci libertatea.
Sfantul Apostol Pavel spune ca Dragostea acopera multime de pacate. Asa este. Daca o iubesti, atunci acopera cu dragostea ta si pacatele ei, iertindu-le, si pacatele tale, indreptindu-le.
|