uitarea pacatelor cred este un mare dar al lui Dumnezeu.. nici macar sfintii nu isi uitat pacatele, pentru un pacat pocaindu-se uneori toata viata.. spre exemplu, filmul ostrov.. sau sfantul macarie cel mare, care pentru ca a luat o smochina de pe jos, s-a pocait toata viata (daca nu confund sfantul)..
apropierea deplina de Dumnezeu ne face sa uitat raul si lucrarea acestuia in noi.. insa apropierea de Dumnezeu trebuie sa fie intr-o masura covarsitoare.. asa cum Sfantul Antonie cel Mare spunea "eu nu ma mai tem de Domnul, pentru ca-L iubesc pe El".. tot asa si cu pacatele, am putea spune "eu nu mai stiu ce-i pacatul, pentru ca de acum nu mai traiesc eu, ci Hristos este cel ce traieste in mine".. dar pentru aceasta este cale lunga si stramta de strabatut.. pacatul nu va intra in Imparatie.. acolo nu va mai fi aducere aminte de pacate..
pana atunci, aducerea aminte a pacatelor si a mortii sunt lucruri aducatoare de pocainta si de rod.. chiar spovedite, pacatele nu aduc aminte pana unde am cazut si ne ajuta la a nu judeca pe cei inca tinuti de ele..
pace si bucurie..
|