Laurentiu am mai vazut si ideea ca faptura nu are voie sa se adreseze Creatorului sau.
Atunci iti spun sincer ca omul nu este si nu a fost prieten niciodata lui Dumnezeu ci rob
ROB. ROB. Pt ca robi nu au dreptul sa se adreseze stapanilor , si nu prietenii.
Cand pomenesti(nu ma refer la tine ci la credinta) de liber albitru, de dreptate, de dragoste iti asumi o responsabilitate. La fel cum eu voi plati pt fiecare pacat al meu asa si Dumnezeu are o responsabilitate ca ma va trata drept si corect. Cu mila si dragoste. Asta nu ca sa imi arate mie ca e dumnezeu, El este dumnezeu si fara mine, ci sa-mi arate ca exista adevar in vorbele Sale si anume ca am liber albitru,, ca nu sunt doar un rob, si ca sunt mai important decat planul Sau de a se mari, ca ne apreciaza suferinta la adevarata valoare si ca mai presus decat orice ne respecta dorinta, voia.
Caci astfel cu ce se va deosebi adevarul de minciuna si dragostea de ura daca nu prin fapte. EL vrea fapte, foarte bine, si eu vreau dreptate de la EL nu doar pt mine ci pt toti. Dreptatea de a fii pedepsit atunci cand gresesc , iar nu nevinovat fiind sa platesc pt altii, fara voia mea.
Cer prea mult? Daca sunt rob ,DA, sunt nesimtit, pt ca de fapt eu nu exist, dar daca sunt prieten atunci nu e deloc exagerata cererea mea. Pt ca intre prieteni, nu e concurenta, nu e minciuna,nu e ispitire ci doar ajutor , sprijin si bucurie.
|