Ce ar fi fost daca mamele noastre nu ne-ar fi dat nicio sansa atunci cand ne aflam in pantecele ei? Ce ar fi fost daca eram noi cei care eram in plus, inutili, si pana la urma ucisi? mai eram noi acum sa ne spunem opinia? sa fim pro sau contra?
Cred ca stiti istorioara cu familia cu 7 ( sau 8 copii), cand mamei ( bolnave si ea) i se spune ca pruncul pe care il asteapta va fi surd, va suferi de o boala foarte grava, si ca cel mai bine ar fi sa renunte la el, mai ales ca si ea , la nastere va avea de suferit. In cele din urma, mama pastreaza si acest copil, in conditii de saracie, iar copilul care se naste avea sa se numeasca Beethoven.
In concluzie, cine suntem noi sa decidem? Dumnezeu e mult milostiv si fiecaruia ii va da cat poate duce. Nu ne spunea El sa nu ne ingrijim de acestea?
Pe de alta parte, e drept ca este necesara o sustinere din partea societatii in acest sens, din partea statului, niste reglementari in acest sens. Nu stiu daca aceasta practica, in speta avortul, ar trebui declarat in ilegalitate ( pe de o parte este o crima, si deci este in afara legii, pe de alta parte, Dumnezeu ne-a lasat liberi si responsabili pe toti, si oricum vom da seama de ce facem noi. Declararea lui in afara legii ar putea descuraja aceasta practica, dar ar putea duce si la multe practici nesanatoase care sa faca mai mult rau decat bine, s.a.) dar consider, ca cel putin niste campanii de informare si de sustinere a femeilor pentru ca acestea sa nu faca avort sunt de dorit.
In speranta, ca ne vom gandi de doua ori inainte de a face un pas,ca vom cere ajutorul lui Dumnezeu de fiecare data, ca vom avea puterea de a accepta Voia Sa...
|