Citat:
|
Īn prealabil postat de tudor
De obicei, cānd oamenii vorbesc despre tradiţie, cu mai multă ori mai puţină veneraţie, cu mai multă ori mai puţină īnţelegere, se referă la ceva ce ţine de trecut. Chiar şi īn mintea teologică a pătruns această idee. Există pānă şi demarcaţii istorice, gen „tradiţia apostolică”, „tradiţia primelor secole creştine”, „tradiţia primului mileniu”, sau chiar distincţii oarecum sofisticate, gen „tradiţia şi tradiţiile”
Tradiţia nu este un depozit, ceva despre care să vorbeşti la trecut. Chiar dacă vine de undeva, ea nu a rămas sigilată īn trecut. Tradiţia este prin definiţie viaţă, ceva ce se trăieşte aici şi acum, īntr-o anumită manieră, potrivit anumitor criterii şi urmărind anumite scopuri. A fi tradiţional este a asuma viaţa de zi cu zi īntr-un anumit spirit, ar spune Mircea Eliade, după cum a nu fi tradiţional reprezintă reversul acelei maniere, dar nu mai puţin un mod de viaţă. A fi tradiţional este a trăi nu orbeşte, ci plasāndu-te īntr-un sistem de referinţă, īn interiorul unei īnţelepciuni care garantează eficienţa modului tău de a vieţui. A nu fi tradiţional īnseamnă a trăi după a ta voie, lipsit de criterii, ignorānd acea īnţelepciune a experienţei care nu poate fi pānă la urmă īnlocuită, īnţelepciunea generaţiilor dinainte.
A ocoli liturghia eclesială este a recunoaşte că vrei să trăieşti după a ta voie şi poftă. Pentru că liturghia Bisericii este tradiţia. Dar noi ştim că liturghia este tradiţia şi că nu avem de ce să o căutăm īn trecut. Sau, dacă ne vom uita īn urmă, aceasta va fi pentru a primi confirmarea că aşa a fost dintru īnceput. Liturghia Bisericii este tradiţia vie şi tradiţia trăită de noi.
Liturghia este tradiţia vie pentru că aici se consumă īntr-un ameţitor rezumat īntreaga iconomie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Aici suntem īndumnezeiţi prin ascultarea Cuvāntului rostit, aici suntem īndumnezeiţi prin şederea la masa Cuvāntului īntrupat.
La Sfīnta Liturghie īn deosebi īn Republica Moldova se practică atingerea Potirului de capul credincioşilor,acest lucru nu este prevazut īn rīnduiala bisericească.
Se spune ca:
--lumīnarea cu care s-a mers la biserică de Inviere trebuie păstrata peste an. Se aprinde īn timpul furtunilor, pentru a proteja casa de pagube.
--īn Ziua Crucii nu trebuie sa mănanci fructe care conţin semnul crucii īn interior: nuci, mere.
-cel care moare īn Vinerea Paştelui, va ajunge direct īn Rai.
1801,Mitropolitul Nectarie...
Sf.Haralampie este considerat apărătorul de ciumă....
Din aceasta analiză putem observa unele pratici,obiceuri,tradiţii din viaţa poporului care īşi trag originea atīt din perioada veche a păgīnismului cīt şi din unele practici,imaginaţii sau interpretări greşite a sfintei Scripturi.Toate aceste fenomene sau contopit cu tradiţia creştina şi exista īn ziua de astăzi īn interiorul cultului creştin ortodox ca nişte lucruri ordinare.
|
Inclusiv traditia atingerii Sfantului Potir de capul credinciosului, inainte de epiclesa, adica de pogorarea Sfantului Duh, adica de sfintirea darurilor, atingerea hainelor liturgice ale preotului, au radacini adanci crestine, si exprima un timp liturgic vesnic, gasim aceste lucruri atat in Biblie, in Sfanta Evanghelie si ni le explica pe larg Sfintii Parinti, la care se adauga celelalte Izvoare ale Sfintei Traditii, inclusiv cele arheologice, Crezul, alte izvoare literare si nu numai!
Demarcatiile nu separa de fapt nimica! Sunt puse pentru a usura intelegerea, si asimilarea unor cunostinte de catre cei ce invata!
Traditia are doua aspecte, unul static, si unul dinamic! Si este cat se poate de depozit, intocmai dupa cum se marturiseste in Sfanta Scriptura, despre "iconomul gospodar, care scoate din vistieria sa cele bune si noi, si vechi, si care nu este altul decat Mantuitorul Nostru Iisus Hristos, a caruia este slava si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.
Cel care traieste in ascultarea de Dumnezeu, este in caile Lui Dumnezeu, si poate-mi spui unde nu exista Liturghie! Caci si in iad, este vesnica predica Mantuitorului.
Problema pe care o pui tu, dar nu intelegi, sau nu vrei sa o recunosti, este cea a moralitatii faptelor, asta inseamna sa traiesti in interiorul intelepciunii haric ontologice a Lui Dumnezeu!
Tot ceea ce insiri tu aici, isi are izvorul in continumul spatio-temporal, care uneste, veacurile, si de o potriva vii si mortii, in lumina haric -ontologica al carei Izvor, etern este Insasi Fiinta Sfintei Treimi.
Aceasta este Sfanta Traditie!
P.S. Ai auzit de rocmani? Dar de pastele Blajinilor (este ceea ce am specificat mai sus!)
p.S. Evlavia nu poate fi niciodata un lucru ordinar! caci fara acesta esti mai putin decat un sconcs! (vorba lui Tutea!)
Evlavia omului simplu este inceputul si sfarsitul, oricarei traditii si mai cu seama a Sfintei Traditii, fara ea esti un sconcs ordinar, patibular! Asta-i!!!!!!!!!
P.S. Pantofi noi iti iei de Paste!
P.S. Si inca ceva, unde nu pricep savantii, exista Moliftele Sfantului Vasile Cel Mare, postul, rugaciunea si o viata morala, curata!Asta iar este Sfanta Traditie!
P.S.Sa fereasca Dumnezeu de prostia cu pretentii firoscoase! Asta-i pe langa traditie!........Si drobul de sare!