De obicei, când oamenii vorbesc despre tradiţie, cu mai multă ori mai puţină veneraţie, cu mai multă ori mai puţină înţelegere, se referă la ceva ce ţine de trecut. Chiar şi în mintea teologică a pătruns această idee. Există până şi demarcaţii istorice, gen „tradiţia apostolică”, „tradiţia primelor secole creştine”, „tradiţia primului mileniu”, sau chiar distincţii oarecum sofisticate, gen „tradiţia şi tradiţiile” ori „Tradiţia cu T mare şi tradiţia cu t mic”…
Tradiţia nu este un depozit, ceva despre care să vorbeşti la trecut. Chiar dacă vine de undeva, ea nu a rămas sigilată în trecut. Tradiţia este prin definiţie viaţă, ceva ce se trăieşte aici şi acum, într-o anumită manieră, potrivit anumitor criterii şi urmărind anumite scopuri. A fi tradiţional este a asuma viaţa de zi cu zi într-un anumit spirit, ar spune Mircea Eliade, după cum a nu fi tradiţional reprezintă reversul acelei maniere, dar nu mai puţin un mod de viaţă. A fi tradiţional este a trăi nu orbeşte, ci plasându-te într-un sistem de referinţă, în interiorul unei înţelepciuni care garantează eficienţa modului tău de a vieţui. A nu fi tradiţional înseamnă a trăi după a ta voie, lipsit de criterii, ignorând acea înţelepciune a experienţei care nu poate fi până la urmă înlocuită, înţelepciunea generaţiilor dinainte.
A ocoli liturghia eclesială este a recunoaşte că vrei să trăieşti după a ta voie şi poftă. Pentru că liturghia Bisericii este tradiţia. Savanţii noştri (numiţi de Scriptură cărturari şi farisei) vor căuta mult şi bine tradiţia în trecut, plimbând cuvinte alese şi neînţelese prin propriile minţi şi în faţa ochilor noştri. Dar noi ştim că liturghia este tradiţia şi că nu avem de ce să o căutăm în trecut. Sau, dacă ne vom uita în urmă, aceasta va fi pentru a primi confirmarea că aşa a fost dintru început. Liturghia Bisericii este tradiţia vie şi tradiţia trăită de noi.
Liturghia este tradiţia vie pentru că aici se consumă într-un ameţitor rezumat întreaga iconomie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Aici suntem îndumnezeiţi prin ascultarea Cuvântului rostit, aici suntem îndumnezeiţi prin şederea la masa Cuvântului întrupat.
La Sfînta Liturghie în deosebi în Republica Moldova se practică atingerea Potirului de capul credincioşilor,acest lucru nu este prevazut în rînduiala bisericească.Se poate întîmpla ca neintenţionat sau intenţionat să se verse potirul care este cu trupul şi sîngele Mîntuitorului no stru Iisus Hristos şi ar fi un păcat şi o nepăsare faţa de cele sfinte ale lui Dumnezeu.

Se spune ca:

--lumînarea cu care s-a mers la biserică de Inviere trebuie păstrata peste an. Se aprinde în timpul furtunilor, pentru a proteja casa de pagube.
--în Ziua Crucii nu trebuie sa mănanci fructe care conţin semnul crucii în interior: nuci, mere.
-cel care moare în Vinerea Paştelui, va ajunge direct în Rai.
--daca te tunzi în Vinerea Paştelui, nu vei avea dureri de cap tot anul.
--aduce ghinion sa porţi pantofi noi de Craciun.
--un cer senin de Craciun anunţă un an roditor.
--daca bate vintul de Craciun, anunta ghinion.
--nu e bine ca între Crăciun şi Anul Nou să se tricoteze, să se coase, să se spele rufele.

În noaptea de Paşte, la biserică, se sfinţesc cozonacii făcuţi in diferite forme, numiţi în Bucovina “Babele". Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Inviere este acela ca fetele să se ducă în clopotniţă şi să spele limba clopotului cu apa neîcepută. Apa neîncepută înseamnă că persoana care a scos-o din fîntana să nu vorbească pînă cînd va fi folosită la spălatul clopotului. Cu această apa se spala apoi fetele în zorii zilei de Paste ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele.

In Banat, în dimineaţa zilei de Paşte, copiii se spală pe faţă cu apă proaspătă de la fîntînă în care s-au pus un ou roşu şi fire de iarba verde.

In Dobrogea, acest obicei este completat cu un bănuţ de argint.

In Bucovina, în trecut, feciorii îşi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca şi pedepsi toate greşelile facute de-a lungul anului. Cei gasiţi vinovaţi erau purtaţi in jurul bisericii şi la fiecare latură erau loviţi cu vergele de lemn la tălpi pentru a nu mai repeta greşelile în anul viitor.

Craciunul (25 decembrie): pana in secolul XIX, romanii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun. Pentru ca aceasta avea o importanta atat de mare, Biserica a suprapus acestei date sarbatoarea Nasterii Domnului. Aceasta se sarbatorea pe 6 ianuarie, aceasta data fiind doar o Nastere spirituala prin botez.

Despre îngeri se spune că ei la miezul nopţii mătură pămîntul de duhurile necurate pînă în momentul cînd cîntă cucoşii şi oamenii nu trebuie să mănînce de dimineaţă pentru că îngerii sau împartăşit de sîmbătă şi noi oamenii ar trebui să păstrăm această curăţenie îngerească.
Un alt obicei este cel de a nu lăsa copilul fără lumînare pînă la Botez căci dacă îl lasăm fără lumînare diavolul îi fură sufletul de partea sa.
Pe copilul mic în leagăn cînd îl culci îi faci de 3 ori semnul crucii şi-i sufli de 3 ori deasupra lui ca să nu să se apropie nici un duh necurat.
Diavolul se află de patea stîngă a omului şi cind te culci trebuie să dormi pe partea stîngă căci pe partea dreaptă este Îngerul Păzitor şi el este deasupra celui Rău.
Cînd cuiva îi ţîuie o ureche şi te întreabă care ureche îţi ţîuie şi dacă ghiceşti urechea înseamnă că este prieten cel care ţi-a spus .La fel în Moldova în Jud.Neamţ dacă îţi ţîuie urechea înseamnă că trebuie să-ţi faci semnul crucii că altfel dracul stupeşte pe înger în ochi.
Nimeni să nu ridice degetul în sus către cer cînd arătă soarele sau luna căci scoate ochii îngerilor.
Sf.Vineri-acest eveniment este notat la Bandimuss”obicei observat în Moldova din 1642”-----se spuune că este o femeie în vîrstă care vine pe la casele credincioşilor cu scopuri bune de la început dar pe parcurs scopurile ei îşi arată valoarea lor adevărată ,cea rea.
Vineri nu se lucrează,nu se torce,nu se spală ,este sărbătoare deorece în ziua de vineri a fost îngropat Mîntuitorul nostru Iisus Hristos şi se ţine post.Această bătrinică doar prin amăgiala(ex.Afara arde casa...) o poţi scoate din casă şi după care trebuie să închizi uşa şi să întorci invers toate vasele pentru căci ea le porunceşte să-i deschidă uşa dar ele fiind întoarse nu i se pot supune.
Se pedepsesc şi lucrătoarele care nu sărbătoresc ziua SF.Ignat(20 decembrie)
Strigoi,Vîrcolac,Moroi(Bucovina)Vampir,Cel Rău ...
Sînt persoane vii sau moarte care au intenţii de a face rău,de a suge sîngele,de a omorî oameni...
Copilul îngropat nebotezat dacă nu-l uzi 7 ai cu aghiazmă se face moroi şi vine la casa unde s-a născut ori la mama sa şi-o moroieşte.(I.Creangă IV pag.149)
Se fac strigoi din cei din cei pe care-i muşcă ţînţarul în noaptea de Sf.Gheoghe.Se cunosc că sunt strigoi în acea localitate unde sunt mereu secete.
Înspre noaptea de SF.Andrei strigoii dorm afară ,ei nu mănîncă usturoi se tem de tămîie.
Poporul român crede că fluturii sînt suflete de copii mici .
Cine ar dori să ştie cu dinadins să ştie cine e strigoaică poate afla la Paşti în biserică,în următorul fel : să prindă un şarpe ,să-i taie capul să-i pună în gură 3 fire de ai şi să-l ţină în sîn în biserică în ziua de Paşti şi astfel va vedea cine e strigoaică .
La fel dacă vrei să-l cunoşti pe strigoi îl poţi afla în modul următor: primul şarpe cel vei vedea în luna Martie să-l omori şi să-i tai capul ,în gură să-i pui usturoi de vară şi în ziua de Sf.Gheorghe pînă a răsări soarele să-l pui în pămînt.După ce creşte să-l strîngi.La anul în ziua de Sf.Gheorghe să te ungi pe piept cu usturoiul şi să te urci într-un copac şi toate strigoaicele vor veni la copac şi se vor închina ,să le întrebi planul fiecăreia şi să le porunceşti să nu facă cele rele.
La fel se face de Ziua Crucii şi se prinde şarpele,se taie capul,în gura se pune un sîmbure de usturoi sub pragul uşii după ce creşte usturoiul se pune usturoiul în pălărie şi se urcă în turnul bisericii cînd vin oamenii vei cunoaşte cine e strigoaică.
Dacă strîngi brînza de pe dinţi în lunia întîia a Postului Mare dacă o păstrezi pînă la Paşti şi apoi dacă o duci la biserică se arată strigoaicele.
Se crede că strigoaicele sunt de o putere ca Dumnezeu cu toate căci cu voia lui ele există.
Strigoi,vîrcolaci sau vampiri sunt numiţi si acele fiiinţe care mănîncă oameni sau sug sîngele animalelor sau chiar şi a oamenilor.
P.Papaghi în cartea sa „Miglenoromânii”vol I pag.94 spune: ”Dacă trece pe deasupra mortului o vieţuitoare oarecare face acel mort să devină vampir ”
Mortul trebuie privegheat adică noaptea îndeosebi trebuie privegheat mortul ca să nu treacă vre-un şoarece peste mort şi să nu să se prefacă strigoi.Există oameni –lupi sau cîini turbaţi,strigoii se spune că au coadă mică şi cînd se nasc ei pe faţa lor este o pieliţă.
Exista o practică de a dezgropau morţii care se presupunea ca sunt stigoinici,ei se identificau în mormint prin faptul ca erau amlasaţi în mormînt întorşi,aveau păr,unghii şi aveau sînge la gură.S-a interzis dezroparea morţilor presupuşi că sunt strigoinici de către :
Mitropolitul Grigorie în Ţ.R.1762-decret,Episcopul Argeşului Iosif în 1801,Mitropolitul Nectarie...
Sf.Haralampie este considerat apărătorul de ciumă....
Din aceasta analiză putem observa unele pratici,obiceuri,tradiţii din viaţa poporului care îşi trag originea atît din perioada veche a păgînismului cît şi din unele practici,imaginaţii sau interpretări greşite a sfintei Scripturi.Toate aceste fenomene sau contopit cu tradiţia creştina şi exista în ziua de astăzi în interiorul cultului creştin ortodox ca nişte lucruri ordinare.