Citat:
|
În prealabil postat de StoicaFlorina
dar cu dragostea noastra cum ramane? cu visele noastre? cu planurile noastre? totul s-a destramat acum, dar dragostea a ramas...se spune ca dragostea adevarata o intalnesti 1 data in viata...daca noi eram suflete pereche, iar eu am stricat totul, crezand ca fac un bine?
Nu vreau sa va impovarez cu problemele mele...dar ma simt atat de rau, de confuza, de vinovata ...l-am facut sa planga, cum sa imi iert eu asta vreodata?
|
Eu raman de parere ca e mai bine sa curga cateva lacrimi acum, decat sa te muncesti o viata intreaga cu identitatea proprie, si mai ales a copiilor dupa ce se vor naste!
Vrei sa porneasca din tine o ramura stramba, doar pt "dragostea" ce zici ca v-o purtati? Dragostea asta, care din cate ne marturisesti nici macar nu e adevarata! Caci daca te-ar fi iubit cu adevarat, ar fi lasat totul si te-ar fi urmat fara nici un "daca" ori "parca"! Dragostea voastra pare ca are mai degraba tenta sexuala decat divina! Si asta-i ca pojghita de miere ce astupa butoiul cu c???t.
In continuare, e foarte posibil ca tocmai rugaciunile care s-au facut la manastire pt tine sa fie cauza despartirii voastre si atunci n-ai dece a te mahnni, ca Dumnezeu stie mai bine dece o face, desi noi nu intelegem!
Ai rabdare si te roaga in continuare ca o sa-ti vina si jumatatea cea adevarata!