Revin cu povestea mea, daca mai tineti minte...Revin pentru ca am nevoie de voi, de parerile si sfaturile voastre sincere, pentru ca nu am unde sa le cer in alta parte
Acum 2 zile, relatia noastra s-a incheiat...Dupa aproape 3 ani. Hotararea a fost a mea, pur si simplu mi- venit acest gand si cuvintele au iesit parca nici nu le spuneam eu. Ma rog sa ma credeti ca il iubesc si mai mult ca in ianuarie, si el pe mine la fel, insa problema religiei nu imi da pace. Am luat aceasta decizie, desi sufar enorm, gandindu-ma ca asa este mai bine pentru mantuirea noastra. Duppa cum stiti, el acceptase sa se boteze, dar dorea sa aiba o viata paralela si hindus si crestin apoi. El se boteza pentru a se casatori cu mine, si nu pentru ca isi dorea asta din toata inima. Eu m-am gandit ca astfel ii distrug sufletul, ca din cauza mea, el face acest lucru fara sa o simta cu adevarat, si daca va vrea sa se boteze , Maica Domnului va avea grija de asta. Ma macina gandul, ca desi el spunea ca va fi hindus in continuare, eu nu am de unde sa stiu ce avea sa se intample, poate avea sa se intample o minune si sa ii arate Maica Domnului adevarul. De aceea nu stiu daca am luat decizia corecta, ira gandul asta ma termina. Un alt motiv este ca familia lui dorea si casatorie in India, nu numa aici, mama lui dorea o nora care sa mearga cu ea la templu, cand venea vremea sa fiu insarcinata iar est o ceremonie hindusa pentru binecuvantarea mamei si a copilului..iar eu nu pot accepta nimic din aceste lucruri. Nu pot intra in templu doar de dragul lor, eu am o singura biserica, biserica ortodoxa, si doar acolo intru. Deci ma gandesc ca ar interveni familia, mai ales ca el este foarte atasat de ei, si cand ar imbatrani ei, ar fi vrut sa locuiasca cu noi. Va dati seama ca i-ar fi rusine sa meraga la biserica, stiind ca parintii lui sunt acolo in aceeasi casa si nu sunt de acord. Un alt motiv pentru care am luat aceasta decizie este copilul. Eu vreau sa fie ortodox, el ar vrea sa il invete si credinta hindusa, sau familia lui sa il duca la templu etc. Nici nu vreau sa ma gandesc cate certuri ar iesit din aceste diferente peste care nu pot trece. Caci imi spunea sa ne sacrificam amandoi putin, sa ajustam lucrurile. I-am spus ca sacrific orice, si viata dar credinta nu. Nu fac compromisuri in credinta. M-am gandit ca mai bine luam o decizie acum, si suferim normal caci noi ne iubim, decat mai tarziu cand va fi prea tarziu.
In momentul de disperare, l-am sunat pe fratele meu sa il intreb daca am facut ce trebuia. Iar el a spus ca acum 3 zile, Parintele Lavrentie de la Mt Agapia a inceput sa se roage pentru mine in leatura cu aceasta relatie sa randuiasca Dumnezeu ce e de folos. si ca raspunsul a venit f repede. El crede ca am facut ceea ce trebuia, caci riscam sa distrug si sufletul meu si pe al lui. A mai spus ca faptul ca am avut curajul sa ii spun, este rezultatul multor rugaciuni din partea celor din manastire.
Va rog sa ma credeti ca nu am la cine sa apelez pentru un sfat, parintele duhovnic este foarte ocupat, cu parintii nu ppot vorbi despre asta caci nu ar sti ce sa imi spuna. Eu nu ii vreau decat binele, ii vreau mantuirea , si daca s-ar fi botezat doar pentru mine, si ar fi ramas hindus eu singura cu mana mea ii faceam un mare rau. Asa lasandu-l pe calea lui, sperand ca totusi va descoperi ortodoxia, se poate mantui caci ei vor fi judecati dupa legea constiintei.
Am facut bine? Am luat decizia corecta pentru sufeltele noastre? sau trebuia sa raman alaturi de el, sa incerc sa dau si mai mult , sa il duc pe la biserici, manastiri, sa inteleaga si sa cunoasca mai bine ortodoxia si poate s-ar fi lepadat de tot de credinta lui?
Eu nu vreau sa ma joc cu mantuirea lui, de aceea mai bine il las sa vrea el sa fie ortodox pentru Hristos, nu pentru mine. Va dati seama ce ar fi insemnat un botez doar asa? Nu ne putem juca cu astfel de lucruri.
Stiu ca ar fi trebuit sa vad de mult aceste lucruri, dar din dragoste refuzam sa ma gandesc si tot speram la o minune. Insa nu vreau sa ne prefacem amandoi ca totul e bine, cand dupa casatorie totul risca sa devina un calvar din cauza acestor diferente.
Credeti ca am facut ce trebuia? credeti ca am luat decizia cea buna pentru mantuirea noastra? sau l-am parasit in mijlocul drumului, si trebuia sa am mai multa rabdare sa cunosca mai bine ortodoxia si astfel poate cadnva se va lepade de a lui? Ma simt atat de vinovata si de trei zile plang intruna, pentru ca nu stiu daca am facut ce trebui, sau am gresit. Cum sa aflu eu daca am luat decizia corecta? Parca nici nu imi vine sa cred ca s-a intamplat asta. parca imi vine sa il sun sa ii spun cat il iubesc....nu vreau sa il ranesc, e un inger de om, doar vreau sa fac voia lui Dumnezeu,
Doamne ajuta!
|