[Mirean]

În prealabil postat de nede_mar

Am sa va povestesc ceva legat de SPORT: Sunt mamica a doi copii pe care i-am crescut singura(cu Dumnezeu deasupra si cu parintii mei alaturi),acum ei sunt mari dar cand baiatul avea 8 ani(acum are aproape 20)a vrut neaparat sa mearga la "fotbal". Si l-am lasat!Singur mergea la antrenamente fie:cald,ploaie,ninsoare,meciuri care nu erau prea aproape de casa dar totusi l-am lasat.Stiam ca Dumnezeu este cu el!A mers in nenumarate cantonamente platite bineanteles de noi parintii, a avut norocul de un antrenor care atunci i-a fost aproape.Totul a fost bine, a avut o viata ordonata si nu a neglijat deloc scoala unde a fost mereu aproape primul.Anii au trecut si a ajuns la majorat.Mentionez ca eu nu mergeam la meciuri,antrenamente etc.- nu imi place fotbalul si nu suportam sa vad cum cad, se lovesc etc. Anul acesta trebuia sa mearga la o echipa de juniori! si deodata baiatul meu a parasit "Fotbalul". 2-3 saptamani a stat suparat, inchis in el fara sa imi dea nici o explicatie. Am luat legatura cu antrenorul dar nici el nu a putut sa imi explice ce s-a intamplat! Dupa multe incercari de a afla ceva a fost dispus s-a imi explice, singurele cuvinte din care am inteles totul au fost "Mami nu avem noi bani sa razbim in MAFIA asta, te rog nu mai insista". Si asa s-au irosit 11 ani de Fotbal, care a insemnat munca multa sacrificii din partea lui si a mea! De atunci subiectul nu il mai deschidem, mai joaca pe diferite ternuri pe care le inchiriaza cu prieteni. Eu totusi ii multumesc lui Dumnezeu ca acesti ani au fost frumosi si viata lui a fost foarte ordonata! Acesta este intrun fel sportul dupa parerea mea!

Da, este diferenta intre sportul profesionist (ca job) si sportul ca relaxarea si modalitate de a trai sanatos. Din ce ne spui tu, fiul tau a avut numai de castigat.