Cu mare parere de rau, trebuie sa recunosc faptul ca habar nu aveam ca trebuie sa ma rog la Dumnezeu in atriul drept, sau in ventricolil stang, sau in unghia a treia de la piciorul drept, sau in nu stiu care fir de par. Sarmanul de mine, eu care mi-am dorit intotteauna sa ma rog la Dumnezeu cu toata inima mea, cu toata fiinta mea si am fost si inca sint tot timpul atat de trist ca nu reusesc acest lucru la nivelul pe care il doresc, punand aceasta neputinta pe seama slabei mele credinte, a netrebniciei, pacatelor si murdariilor care imi apasa sufletul...
|