Si eu mi-am regasit o parte din amintiri printre randurile scrise de voi. Am fost alaturi de bunica mea in ultimile momente ale vietii ei. Ea era cea care m-a invatat cum sa-l cunosc pe Dumnezeu, care m-a invatat prima rugaciune, care mi-a aratat cum sa tin mainile pt rugaciune, cum sa ma rog. Ce pot spune? In momentul acela eram singura persoana pe care o dorea langa ea. Aveam 23 de ani. Mi-aduc aminte ca statea intinsa in pat si dadea din maini ca si cum dorea sa respinga pe cineva care venise la ea. Asa gandeam eu, asa am avut senzatia eu. Ca si cum nu ar fi dorit sa plece acel lucru care venise la ea. In fine o imagine care mi-a ramas in minte si acum. Si tot asa vorbea in anumite momente cu cei surorile ei care plecasera de ceva timp dincolo.
|