[Iustin32]

În prealabil postat de vasinec

Acesta este unul dintre punctele importante, unde nu cadem de acord. Eu va respect parerea. Dar consider ca, in materie de invatatura, doar Sfanta Scriptura (Cuvantul lui Dumnezeu) este infailibila. Iar o Biserica, este stalpul si temelia adevarului doar atunci cand are la baza invataturile Domnului Iisus Hristos si ale apostolilor sai, invataturi care se gasesc numai in Cuvantul lui Dumnezeu.

Tu chiar nu vrei sa intelegi ca doar niste persoane de talia celor care au scris si trait Biblia, au dreptul de a o si talcui. Iata ce spune un fost baptist care acum e ortodox (aceasta lucrare ti-o trimit si tie pe perticular):

A TREIA PRESUPUNERE GRESITA
Oricine poate interpreta singur Scriptura, fara ajutorul Bisericii
Cu toate ca unii protestanti nu sunt de acord cu aceasta formulare, ea reprezinta presupunerea fundamentala pe care au facut-o reformatorii cand au inceput sa promoveze aceasta doctrina. Ideia era ca Scriptura este destul de clara in asa fel incat fiecare sa o poata intelege oricine printr-o simpla lectura. Ei respingeau idea ca mai este nevoie de ajutorul Bisericii. Aceasta pozitie a fost clar enuntata de invatatii luterani de la Tubingen care au purtat o corespondenta cu Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului la treizeci de ani dupa moartea lui Luther.
Scripturile nu contin erori, dar anumite pasaje sunt destul de obscure ca sa nu fie intelese fara interpretarile date de Parintii luminati de Duhul Sfant. Protestantii afirma ca chiar si atunci cand unele pasaje sunt obscure, ele sunt luminate de alte pasaje care dau aceleasi invataturi in termeni usor de inteles de oricine.
Cu toate ca acesti invatati luterani foloseau uneori scrierile Sfintilor Parinti, ei afirmau ca acestia nu sunt necesari, si ca acolo unde Sfintii Parinti si Biblia s-ar fi contrazis, ei credeau Biblia si nu scrierile Parintilor. De fapt, ceea ce spuneau ei era ca acolo unde scrierile Sfintilor Parinti contraziceau interpretarile lor particulare, aceste interpretari particulare ar fi avut o autoritate mai mare decat cea a Parintilor Bisericii. In locul ascultarii de Parinti, care s-au dovedit a fi oameni drepti si sfinti, criteriul calauzitor devenea capacitatea de ratiune a individului, aceeasi ratiune umana care i-a condus pe unii teologi luterani moderni sa respinga aproape toate invataturile de baza ale Scripturii (inclusiv divinitatea lui Hristos si invierea), si chiar si inspiratia divina a Scripturii, pe care vechii luterani isi bizuiau credinta. Ca raspuns, Patriarhul Ieremia al II-lea a dezvaluit clar adevaratul caracter al invataturilor luterane:
Sa acceptam deci traditiile Bisericii cu o inima sincera si nu cu rationamente incurcate. Caci Dumnezeu l-a facut pe oameni drepti, dar ei umbla cu multe siretenii (Eclesiastul 7:29). Sa nu incepem a invata un nou fel de credinta care este condamnata de traditia Sfintilor Parinti. Caci Sfantul Apostolul spune, ,,daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema,,.