In vorbirea obisnuita juramantul a fost inlocuit cu formule gen "Pe cuvantul meu de onoare !". Folosind aceasta formula, de fapt intarim cele spuse de Domnul, ca da sa fie da, si nu sa fie nu. Acum se mai pune problema veridicitatii cuvantului si implicit al onoarei noastre; inclinarea spre compromisuri a slabit aceasta onoare, care alta data insemna foarte mult. Oare cat mai inseamna astazi?!?
Mai este important pentru noi, ca cuvantul nostru sa aiba greutatea unui juramant, fiindu-i garantie corectitudinea, cinstea, omenia?