Ca sa nu fiu inteles gresit, se cuvine sa postez cateva ganduri ale parintelui Coman in legatura cu termenul de porunca.
"Sensul pe care il dam noi cuvantului "porunca" este unul care trezeste in orice om o reactie de respingere, manifestata in diferite feluri. Porunca, de la oricine ar veni, implica o relatie ierarhica intre cel care porunceste si cel caruia i se porunceste, presupune dreptul cuiva de a porunci si obligatia cuiva de a implini porunca.
De cele mai multe ori, in uzul comun al cuvantului, porunca vizeaza interesul sau beneficiul poruncitorului. Perceputa astfel, porunca este ceva apasator, constrangator, ceva care afecteaza mult ravnita libertate a omului.
Oricum, de la bun inceput, trebuie sa observam ca nu poate fi asociata poruncilor dumnezeiesti o astfel de intelegere sau percepere. Nu putem in nici un fel sa atribuim lui Dumnezeu interese sau beneficii, nu putem gandi ca implinirea poruncilor dumnezeiesti de catre om ar fi in interesul sau beneficiul lui Dumnezeu.
Este exclusa de simplul bun-simt si eventualitatea functiei poruncilor de a mentine in om constiinta supuseniei, a identitatii de sclav prin raportarea la un stapan, din moment ce Dumnezeu insusi il cheama pe om la o relatie de iubire: "Dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una" (Ioan 17, 21).
Este clar ca singura motivatie corecta a implinirii poruncilor si singura mobilizatoare ar fi setea, dorul nostru dupa vesnicie, dupa Dumnezeu. Daca vom fi biruiti de dorinta, de nevoia de Dumnezeu, atunci vom cauta si vom primi fara rezerva, cu bucurie chiar, calea care duce la Dumnezeu si, in plus, vom multumi si vom da slava Celui care ni le-a oferit o data pentru totdeauna."
|