[color=purple][size=2]Scrisoarea episcopului papist[/size][/color]
Episcopia catolica de Syros
Protocol Nr. 17007
Ano Syros, 25 iulie 2007
Preasfintitului Serafim, Mitropolitul Pireului,
Pireu
Preasfintite Frate,
Cu mare durere am citit în ziarul „Orthodoxos Typos” din 6 iulie a.c. scrisoarea voastră cu referire la „ecumenism” si „papism”, asadar la Biserica Catolica . Ziarul sus-mentionat este binecunoscut pentru pozitiile sale extremiste si critice împotriva ierarhilor si uneori chiar a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, de fiecare dată când hotărârile celor „pe care Duhul Sfânt i-a pus episcopi, ca să păstreze Biserica lui Dumnezeu, pe care a câstigat-o cu însusi sângele Său” (F.Ap. 20:28) nu sunt pe placul editorilor gazetei. Mai mult, ziarul sus-mentionat are niste pozitii extremiste si de fiecare dată când se referă la alte Biserici si confesiuni crestine, în special la Biserica Catolica . Este însă pentru prima dată – dacă memoria nu mă însală (căci sunt mai bătrân cu douăzeci de ani decât dumneavoastră) – când citesc un text al unui episcop ortodox care vorbeste într-o manieră atât de ostilă Bisericii Catolice (de exemplu: „papismul a pus bazele ateismului”) – cred că nimeni n-a mai scris vreodată asa ceva.
Preasfintite Frate, departe de mine orice urmă de rivalitate dusmănoasă. Permiteti-mi, cu foarte multă dragoste, să-mi exprim opiniile cu franchete frătească.1. Stiti, Preasfintite, că este porunca Domnului nostru Isus Cristos ca ucenicii Săi să fie „una”, asa cum si El este „una” cu Tatăl (Ioan 17:11). Din păcate, noi, ucenicii Săi, nu suntem „una”. Pentru orice s-ar fi întâmplat în trecut, eu personal nu mă simt responsabil, nici nu cred că dumneavoastră sau altcineva din timpul nostru ar trebui să se simtă responsabil. Ca si crestin, însă, si mai mult, ca episcop al Bisericii, simt o responsabilitate pentru prezent si viitor, si actionez în consecintă, făcând tot ce pot pentru a contribui la unirea crestinilor. Nu e o alegere proprie, ci o poruncă pe care mi a dat-o Domnul. Slujesc Bisericii ca episcop de 33 de ani; niciodată n-am încetat să le spun credinciosilor că nimic nu poate justifica vreodată lipsa de dragoste – nici măcar apărarea Adevărului.2. Sunt profund convins că dificultătile care există în opera de unire a crestinilor îsi au originea în lipsa de cunoastere dintre noi; scrisoarea dvs. mi-a confirmat această opinie. Preasfintite, trebuie să recunoastem că noi, crestinii, nu ne cunoastem bine unii cu altii. Această lipsă de cunoastere a creat în trecut si a mentinut în prezent toate prejudecătile unei părti fată de cealaltă, fără să aibă vreun suport. Adesea, au existat învătături atribuite „celeilalte” Bisericii care erau de fapt doar niste conjuncturi. Permiteti-mi să vă spun că lucrurile pe care le-ati scris si le-ati prezentat ca fiind învătătura Bisericii Catolice nu sunt predicate de Biserica Catolica, care nu a învătat – si nici nu învată – nimic din toate lucrurile scrise în manualele de religie si istorie recente, manuale care au otrăvit sufletele inocente ale studentilor si au cultivat intoleranta.
Ati auzit, poate, de bunele relatii care există între ortodocsii si catolicii din insula Syros. Acest lucru nu este o reusită a mea, nici a Preasfintitului Mitropolit, nici a amândurora; este rodul familiaritătii care există între ortodocsii si catolicii din Syros. Noi, episcopii insulei, ne îngrădim mărturia de dragoste dată credinciosilor, ca si respectul reciproc. Convietuirea într-o arie restrânsă contribuie la cunoasterea reciprocă, nu doar pe plan social, ci si pe plan religios. 50% dintre familiile noastre sunt familii mixte; vai nouă, păstorilor, de vom predica ura si vom cultiva fanatismul! Familiile insulei noastre se vor transforma din cuiburi de iubire în cuiburi de fanatism, si se vor separa. Credinciosii nostri de ambe credinte (fie că sunt prezenti în biserici, fie prin televiziunea locală) aud si urmăresc ceea ce facem, asa că sstiu, judecă si trăiesc fericiti împreună. Cu adevărat, cunoasterea reciprocă, Preasfintite, poate distruge prejudecătile si poate crea unirea.
3. Însă lucrul care m-a întristat cel mai mult în scrisoarea dvs. a fost faptul că ea trădează o ruptură între ierarhii Bisericii Greciei. Continutul scrisorii dvs. este în opozitie directă cu Înalt Preasfintia sa Arhiepiscopul Atenei di al întregii Elade Hristodul, prin a cărui punere de mâini ati fost hirotonit episcop. Am în fată toate discursurile si declaratiile Înalt Preasfintiei sale făcute la Roma, decembrie anul trecut. Comparându-le cu scrisoarea dvs., ajung să mă întreb ce ecleziologie are Biserica Ortodoxă, pentru că disputa dacă Biserica Catolica este o Biserică sau o erezie nu constă doar într-o diferentă de opinii (un fenomen natural printre oameni), ci o dezagregare a credintei.
4. Si un punct final. Scrisoarea dvs. a fost publicată pe când Înalt Preasfintia sa era încă în spital, într-o stare de sănătate foarte precară. Nu cred că a avut cunostintă de o scrisoare ca aceasta, cu un continut asa de grav, înainte de publicarea ei într-un ziar.
Preasfintite Frate, nu stiu dacă v-am întristat, dar vreau să fiti convins că v-am scris din imensă iubire pentru Biserică.
Vă rog să primiti salutul meu frătesc si urările mele pentru o păstorire fructuoasă în eparhia eclezială a Pireului.
†Franciscus
Episcop catolic de Syros, Thera si Creta
|