In Scriptura se spune ca Adam si Eva s-au rusinat dupa ce au nesocotit porunca lui Dumnezeu si au mancat din pomul oprit. "Atunci li s-au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamant" (Geneza 3, 7). Pana in momentul caderii "erau amandoi goi, si Adam si femeia lui, si nu se rusinau" (Geneza 2, 25). Christos Yannaras spune: "Ce este, asadar simtul goliciunii, rusinea in fata goliciunii, care insoteste caderea? Este constiinta ca privirea celuilalt care cade pe mine nu este privirea celui ce ma iubeste, a omului care ma iubeste, in care am incredere. Este privirea unui strain, care nu ma priveste cu dragoste, ci ma vede ca pe un obiect al dorintei si placerii sale numai. Privirea celuilalt ma transforma in obiect, ma obiectiveaza, ma transforma in individ neutru, simt ca ma lipseste de subiectivitate, de identitatea mea cea mai profunda si unica. A ma simti gol inseamna ruperea relatiei, lipsirea de dragoste, nevoia de a ma apara in fata amenintarii pe care o constituie pentru mine celalalt. Si ma apar cu ajutorul rusinii. Ma imbrac pentru a acoperi subiectivitatea mea, ma feresc de privirea celuilalt, sa nu ma transform in obiect ce serveste placerii individuale si suficientei de sine a celuilalt."
Sfantului Isaac Sirul spune: "Dragostea nu cunoaste rusine".
Ca astazi oamenii sunt in lume mai mult dezbracati, decat imbracati, nu e semn de dragoste curata, ci semn de boala - omul incearca sa-i ofere raspuns "celui care nu mai priveste cu dragoste", dupa cum spunea Yannaras.
|