Citat:
|
În prealabil postat de antiecumenism
Este interesanta tema aceasta despre suflet.
As incepe cu un citat din Sfantul Vasile cel Mare: ” NOI SUNTEM SUFLETUL SI MINTEA, INTRUCAT NE-AM FACUT DUPA CHIPUL ZIDITORULUI; IAR ALE NOASTRE, TRUPUL SI SIMTIRILE ».
Sfintii Parinti zic ca dupa moartea trupului sufletul paraseste aceasta lume pamanteasca si se inalta in lumea vazduhurilor, unde are loc in perioada de 40 de zile judecata particulara a sufletului si apoi sufletul merge in rai sau in iad unde asteapta pana la Judecata de Apoi.
Deci sufletul este vesnic, nemuritor si este destinat sa traiasca in vesnicie :sau in vesnicia iadului sau in vesnicia raiului.
„Salasul in care intra sufletul indata ce iese din trup si incepe sa piarda legatura cu ceea ce noi cunoastem ca „realitate materiala” (fie dupa moarte, fie intr-o experientă obisnuita „in afara trupului”), nu este nici raiul, nici iadul, ci un salas nevazut,aproape de pamant, care se numeste in chip felurit: „dupa moarte” sau „planul Bardo” ( Cartea tibetana a mortilor), „lumea spiritelor” ( spiritismul), „planul astral” (teosofie si ocultism), - sau, in limbaj ortodox, lumea vazduhului de sub ceruri unde salasluiesc duhurile cele cazute si sunt lesne lucratoare in inselarea oamenilor care sa-i duca la osandire. Aceasta nu este „lumea cealalta” care il aateapta pe om dupa moarte, ci doar partea nevazuta a acestei lumi, prin care trebuie sa treaca omul pentru a ajunge cu adevarat in lumea „cealalta” a raiului sau a iadului.
Pentru cei care au murit cu adevarat, si care sunt calauziti de ingeri din viata pamanteasca, acesta este salasul unde incepe Judecata particulars, la „vsmile vazduhului”, unde duhurile
vazduhului isi descopera firea lor cea adevarata si vrajmasia lor fata de oameni; pentru toti ceilalti, acesta este un salas al inselarii dracesti, care se afla intru iscusinta aceloraşi duhuri.
Fiinţele cu care se ia legătura în acest sălaş sunt intotdeauna (sau aproape intotdeauna) draci, fie ca sunt chemati prin mediumuri sau alte practici oculte, fie ca se intalnesc in experiente „in afara trupului”. Aceia nu sunt ingeri, caci ei salasluiesc in rai, iar in acest salas se afla numai in trecere, ca vestitori ai lui Dumnezeu. NU SUNT SUFLETE ALE MORTILOR, CACI ACELEA SALASLUIESC IN RAI SAU IN IAD SI PRIN ACEST SALAS SUNT DOAR IN TRECERE, INDATA DUPA MOARTE, IN CALEA LOR CATRE JUDECATA PENTRU FAPTELE DIN ACEASTĂ VIATA.”
(PARINTELE SERAFIM ROSE:”SUFLETUL DUPA MOARTE”)
Dupa aceasta introducere sa revin la cele relatate de Silvestar. Eu cred ca paharele de bere nu au fost rasturnate de catre sufletele rudelor decedate care, asa cum zice si Parintele Serafim Rose, se afla in rai sau in iad (dupa perioada de 40 de zile in care au trecut prin vamile vazduhului si au fost judecati) ; in schimb demonii, duhurile cazute se afla permanent in lumea vazduhului,desi sunt nevazuti ochilor fizici. Si eu cred ca ei au provocat astfel de fenomene. Asa cum la sedintele de spiritism nu sufletele mortilor care sunt chemate de mediumuri vin si misca mesele sau obiectele din camera, ci demonii care vor sa-i duca in eroare, in inselare pe oameni.
|
Dupa cum am mai spus, este foarte usor ca la orice se intampla in lumea nevazuta sa fie implicati .... nu le pomenesc numele.
Am citit undeva ca in jurul Pamantului este o lume, asa cum zice si antiecumenism populata de tot felul de spirite. Spiritele nu sunt de un singur fel, ci variate. Aceasta lume este intermediara, nu este nici lumina, nici intuneric, iar ingerii nu locuiesc aici, ci sunt in trecere. Ar fi o lume gri, in care, este posibil sa rataceasca si spiritele celor morti, care din diferite motive nu se afla in alta parte.
De exemplu: cel care moare iubea cu tarie pe cineva care a ramas in viata si invers. Datorita unui obicei , cei care raman in viata isi imagineaza ca este foarte bine, sa-i planga pe cei morti si sa sufere mult timp dupa trecerea acestora in nefiinta.
Dar, iubirea, legatura de iubire, este foarte puternica si va "tine" sufletul celui mort aproape de cel ramas in viata.
Exista alte credinte unde, suferinta este interzisa tocmai pentru a permite celui mort sa se desprinda de legatura lui cu lumea in care a trait si sa-si continue drumul.
Am fost atenta si la slujbele ortodoxe de inmormantare, nu tin minte exact versurile dar, am fost impresionata sa constat ca nu se vorbeste despre tristete ci despre moarte ca o bucurie a existentei vesnice si chiar se mentioneaza ca nu trebuie sa suferim si sa plangem ci sa ne bucuram pentru cel care a plecat de langa noi pentru ca va ajunge in Rai (toata lumea spera acest lucru).
Rog sa nu se supere pe mine cei care au pierdut fiinta draga, dar am trecut prin aceasta experienta, am plans o gramada, am suferit o gramada dar acum, dupa trecerea anilor, am ajuns sa privesc cu totul altfel.