Citat:
|
În prealabil postat de aurel1211
Oare de ce se intampla asa. Caci sunt zile sau sa zic saptamani cand ma pot ruga mai mult , mai citesc un acatist, totul se leaga bine. Si sunt zile cand nici rugaciunile de seara nu mai apuc sa le spun (zici ca nu as fi ortodox).
Parca asa se imbina toate si putin cate putin rugaciunea slabeste, pana iti dai seama intr-o vreme ca ea lipseste. Cum sa fac sa ma mentin pe linia de plutire?
Inteleg viata e cu suisuri si coborasuri dar cateodata parca sunt prea multe coborasuri.
|
Iti recomand calduros "Marturii din viata monahala" - 2 volume - de Gheron Iosif. Sa vezi cum scrie un om fara nici un studiu despre rugaciune, dupa o viata de experienta. El e unul dintre cei care a ajuns sa cunoasca starea de extaz si de contemplatie inainte de savarsire.