Maria,
Poate ca m-ai inteles gresit. Nu vreau sa produc sminteala, numai ca exista pericolul real ca unii, odata ajunsi preoti, sa se considere la adapost de judecata oamenilor de rand. Asta se obtine cu repetarea la nesfarsit a sloganului: "Nu avem voie sa-i judecam pe preoti!". Eu as zice ca in general este bine sa ne ferim a-i judeca, dar sunt si cazuri cand trebuie sa luam atitutdine. A transforma laicul intr-o persoana care se supune neconditionat este o abatere de la ortodoxie, este o alunecare in papism. Daca asa ar fi fost, n-am mai fi avut credinta de astazi.
Dupa invatatura ortodoxa, Biserica in ansamblul ei este pastratoare a adevarului de credinta. Un exemplu celebru este cel al Sf. Maxim, un simplu monah, care pentru o anumita perioada a fost singura voce ortodoxa care se opunea ereziei monotelite, in timp ce toti patriarhii si episcopii acceptasera erezia sustinuta de imparat. Ce ne faceam daca Sf. Maxim nu asculta de superiori?
Te-as invita sa citesti enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848 (este publicata pe acest forum).
In ceea ce priveste moralitatea preotilor, te-as invita sa citesti cartile clasice despre preotie: Sf. Grigorie de Nazianz ("Despre fuga in Pont"), Sf. Ioan Gura de Aur ("Despre preotie") si Sf. Grigorie Dialogul ("Cartea regulei pastorale"). Cand a refuzat preotia, Sf. Grigorie Teologul spunea (citez din memorie): "nu doream sa fiu alaturi de cei care fac de rusine numele lui Hristos". Fenomenul exista si in ziua de azi, nu trebuie negat. Imi pare rau daca te-am socat. Poate ca ar trebui sa fii mai pregatita sa infrunti realitatea.
|