Am intalnit cateva afirmatii la parintele Teofil Paraian: "nu se poate stabili cat timp sa se roage cineva. De ce? Pentru ca oamenii au viata lor foarte diferita, cu obligatii diferite...A venit cineva la mine si mi-a zis: Parinte, eu citesc in fiecare zi patru acatiste. Se vede ca n-avea altceva de facut sau cine stie cum isi randuia lucrurile, de putea citi patru acatiste pe zi. I-am zis: draga, sa stii ca acatistele parintilor mei am fost eu si fratii mei. Asta e realitatea: parintii mei nu au avut vreme de acatiste." Deci, preocuparea de ceilalti poate sa fie o rugaciune adevarata, pe cand o rostire a unor rugaciuni la care nu participa si inima, duce la o simpla recitare de cuvinte duhovnicesti. Si poate ca avem prea multe coborasuri in viata, pentru ca nu am stiut sa ne rugam si cu fapta.
|