George Toparceanu
----------------------------------
Ploua
Pe-aici cand ploua, ploua indesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si cand se crapa iar de ziua, - ploua.
In faptul zilei, stresinile plang.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stang:
Pe-aici cand ploua, - ploua, nu se-ncurca!
Iar cand s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pana la intoarcere, - te uda.
Exista si rastimpuri cand se moaie,
Cand parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul cate-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel - a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura...
Noiembrie
Ploua stupid...
Cerul isi scutura
Ca dintr-o ciutura
Frigul lichid.
Carduri de ciori -
Neagra pecingine,
Flori de funingine
Zboara sub nori...
Ploua perfid.
Si-n doza minima
Picura-n inima
Neant acid.
Ploua de sus...
Toamna ironica
Imi scrie-o cronica
Cat un Larousse.
...........
Pastel
Din asfintit, de peste munte,
Rasfringeri rosii de amurg
Se sfarma-n licariri marunte
Si-n Dunarea umbrita curg.
Dar unda tulbure le-ngroapa
Cand, subt rachitele din vale,
De-abia mai tremura pe apa
Ca niste coji de portocale.
Acolo jos, peste cununa
Intunecatului boschet,
Sclipeste-n aer semiluna
Din virful unui minaret.
Si parca zugravit anume,
Isi culca umbra pana-n mal
Ostrovul izolat de lume
Ca un castel medieval.
El pare-o nava fermecata
Ce-a ancorat aici, subt munte,
Minune indelung visata
De valul Dunarii carunte!
A asteptat in nopti senine
Stralucitoare dimineata,
Cand din adancul apei line
S-a ridicat la suprafata
Ca o gradina plutitoare
Cu pomi si pasari impreuna,
Cu florile-i ce rid in soare
Si noaptea tremura subt luna.
|