Citat:
|
În prealabil postat de matad
Ori Mintuitorul a lasat niste obiceiuri relativ simple ,pentru intelesul tuturor. Trairea pentru aproapele , pocainta,botezul, relatia prin rugaciune cu Tatal ,marturisirea unii altora a pacatelor(nu neaparat unui duhovnic specializat de biserica)
|
Asta m-a dat gata. Aici ar cam trebui să ai grijă. In problema mărturisirii, voi sectantii vă folositi si de versetele:
Mat. 6.6 Tu insă, când te rogi, intră in cămara ta si, inchizând usa, roagă-te Tatălui tău, Care este in ascuns, si Tatăl tău, Care este in ascuns, iti va răsplăti tie.
1 Ioan 1.9 El este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea.
Aceste citate scose din context, asa cum le folosesc neoprotestantii se bat cap in cap cu:
Iacov 5.16 Mărturisiti-vă deci unul altuia păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.
Binenteles că sectantii au găsit un argument si un subterfugiu in aceste citate ca să scape de smerenia de a-si mărturisi păcatele in fata preotului, spunând că ei si le ``mărturtisesc`` fie direct in liniste, inaintea lui Hristos (păcatele mai grave), fie inaintea unui ``frate`` de-al lor (păcatele de care se jenează mai putin). Acest fenomen al mărturisirii păcatelor in fata vreunui ``frate``, nu a preotului de credintă a dus la bârfe, invidii si dezechilibre greu de vindecat la familii protestante.
Un pervers, un hot, sau un individ cu tendinte de inversiune sexuală care frecventează o ``biserică`` protestantă restrânsă unde păcatul său il poate afla oricine datorită bârfei, in vecii vecilor nu se va duce la un ``frate`` să-si mărturisească demonii care il bântuie, asa cu o fac crestinii cu păcatele lor grave sau mai putin grave in fata duhovnicului lor.
Să examinăm putin cuvintele adresate de Hristos apostolilor săi si numai apostolilor, nu oricărui membru al Bisericii:
Ioan 20.22 Si zicând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfânt; CĂRORA LE VETI IERTA PĂCATELE VOR FI IERTATE SI CĂRORA LE VETI TINE VOR FI TINUTE.
Mat.16.18,19 Si Eu iti zic tie, că tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si iti voi da cheile impărătiei cerurilor si ORICE VEI LEGA PE PĂMÂNT VA FI LEGAT IN CERURI, SI ORICE VEI DEZLEGA PE PĂMÂNT VA FI DEZLEGAT IN CERURI.
Citat:
|
În prealabil postat de matad
Treaba cu succesiunea apostolica nu apartine unei biserici ci este o misiune data de Hristos de a duce Evanghelia de catre orice ucenic intoate colturile pamintului . Au fost intii 12,apoi 70, apoi din ce in ce mai multi.
|
“Treaba” cu succesiunea apostolică apartine Bisericii lui Hristos. Rezumă un pic cu argumente biblice ce inseamnă să fii ucenic a lui Hristos in opinia protestantilor. Probabil o să vii cu explicatii de genul ``cel care l-a primit pe Hristos in inima lui`` si care s-a ``predat Domnului``, dar vreau ceva mai concret.
Citat:
|
În prealabil postat de matad
Nu are nimeni de pe pamint nici un drept asupra Bisericii lui Hristos ( care e formata din oile din multe staule,inclusiv necrestine).
|
Fireste că doar Hristos are drept asupra Bisericii sale. Dar, argumentează putin această idee a apartenentei păgânilor la Biserica lui Hristos luând in calcul cuvintele Domnului:
Col 1.18 Si Hristos este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intâiul născut din morti, ca să fie El cel dintâi intru toate.
Ioan 14.6 Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul si Viata. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Luca 11.23 Cel ce nu este cu Mine este impotriva Mea; si cel ce nu adună cu Mine risipeste.
Mat 18.17 Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ti fie tie ca un păgân si vames.
Citat:
|
În prealabil postat de matad
Apoi prezbiterii nu erau preoti.Se ocupau cu disciplina si organizarea .E o mare diferenta.
|
Iată ce scrie in DEX la cuvântul preot:
``slujitor al unui cult religios, investit cu dreptul de a oficia actele de cult.``
Eu am cunoscut numerosi pastori protestanti care teoretic respingeau traducerea de preot pentru grecescul ``presbyterus``, dar care nu se supărau defel atunci când ei insisi erau numiti preoti de către credinciosii din ``biserica`` lor. Nici nu aveau de ce să se supere pentru că preot in limba română inseamnă: ``slujitor al unui cult religios, investit cu dreptul de a oficia actele de cult.`` Ereticii neoprotestanti au si ei actele lor de cult. Să nu uităm la ce loc de cinste se află botezul adultilor prin scufundare la sectele baptiste, sau rugăciunile si punerea mâinilor la sectele penticostale si harismatice ce, chipurile, preced ``darul vorbirii in limbi`` primit de credincios (Aceste ritualuri aduc mai mult a practici samanice si mediumistice, decât a crestinsm.)
``Pastorul`` neoprotestant este un astfel de preot, adică o persoană care oficiază un act de cult, chiar dacă din punct de vedere al Bisericii devine un preot al Satanei, nu a lui Dumnezeu, pentru că pe el nimeni nu la hirotonit preot al Bisericii lui Hristos, pe care o dezbină prin activitatea sa.