Desi pe data de 1 iulie se implinesc trei ani de cand parintele Gabriel Nicu a trecut la cele vesnice, eu inca ma consider fiica duhovniceasca a Sfintiei sale. Merg la biserici si la manastiri, dar ii port cuvintele in minte. Prin intermadiul cartilor citite, am adaugat ce-i drept influente si de la alti mari duhovnici: Paisie de la Neamt, Paisie de la Sihla, Arsenie Boca, Iosif Sihastrul, Paisie Aghioritul, Lavrentie de Cernigov etc.

Anul trecut, cu ocazia unui pelerinaj prin judetul Neamt, mergand dinspre Borsec, ne-am dat seama destul de tarziu ca am trecut de drumul care ducea spre Manastirea Petru-Voda. Seara, cand ne-am intors, am trecut pe la aceasta manastire. Numai ca pe parintele Iustin tocmai atunci il duceau cu o salvare la spital. Pur si simplu nu mi-a fost dat sa-l intalnesc.

Tare mult m-am suparat pentru cuvintele pe care le-a spus despre parintele Gabriel. (Dati cautare parintele Gabriel Nicu). Exista loc in Rai pentru amandoi. Si chiar si printre sfinti. Poate a fost informat gresit, poate exista vreo ispita la mijloc, nu stiu ce sa mai zic. Ieri am ascultat o caseta a parintelui Gabriel in care spunea (cam prin anul 2003) ca, dupa moarte, unii vor arunca cu pietre in dumnealui ca in mucenicul Stefan. M-am cutremurat.