Mi s-a intamplat si mie o minune tot la un concurs.Ceream lui Dumnezeu sa ma ajute sa iau doar o mentiune k sa nu zica profesorii k am mers degeaba si si pt parintii mei..... si nu mi-a venit sa cred cand am auzit k am luat locul 1. I-am multumit lui Dumnezeu,dar,cu toate k I-am recunoscut marele merit,dupa mai multe laude parca tot asteptam sa ma mai felicite cineva.Deci,m-am hotarat k de acum incolo sa nu mai particip la nicio olimpiada,la nici un concurs dak nu e necesar.Iubirea de lauda din partea lumii(slava desarta) ma trage mult in jos si ma adanceste mai mult in pacat,cu toate k alunecarea e "dulce".Imi doresc din tot sufletul sa ma interesze ce spune si ce crede doar Dumnezeu despre faptele/realizarile mele,cat despre parinti, pe care vreau sa-i mai bucur cu cate-un rezultat bun,...vor intelege k esecurile sunt mult mai binefacatoare pt mine(dar ,aici din nou patima mandriei,ma voi lauda poate k Dumnezeu de aceea imi da neplaceri pt k sunt mai speciala etc etc...... cine stie?mie nu-mi ramane decat sa ma rog Lui sa ma ajute sa inving in luptele cu gandurile subtile,sau chiar dak pe moment le-am adoptat,sa ma ierte pt k gresesc).Precum antoniap, vreau sa ma rog si eu lui Dumnezeu si Maicii Sfinte fara a cere tot timpul cate ceva(inafara de mijlocire pt iertatrea pacatelor:D).Doamne ajuta!
|