Citand icamilin:
Citat:
Daca te tulbura faptele si pacatele aproapelui si-ti fura linistea sufleteasca, aminteste-ti despre aceasta:
- daca gresala aproapelui, pe care ai dori s-o indrepti, iti tulbura linistea ta sufleteasca si te enerveaza, atunci si tu greseti si, prin urmare, nu poti indrepta gresala din gresala, ca se indreapta prin blandete
- ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau
|
Scumpa sora intru Hristos,
Spui la un moment dat citandu-l pe staretul Iosif de la Sfanta Manastire Optina:
"Daca te tulbura faptele si pacatele aproapelui si-ti fura linistea sufleteasca iti tulbura linistea ta sufleteasca si te enerveaza, atunci si tu greseti si, prin urmare, nu poti indrepta gresala din gresala, ca se indreapta prin blandete".
Cuvinte frumoase, pline de talc si de intelepciune.
Insa ce te faci cand aceste "pacate ale aproapelui" constau in a-L injura din cine stie ce motiv lipsit de importanta pe Dumnezeu [de exemplu, s-a intamplat astfel cu soferul microbuzului cu care am revenit de la Suceava, unde sustinusem al doilea colocviu din sesiunea de vara [eu fiind student in anul II la CIG], incat mi s-a facut toata pielea ca de gaina... ]? Cum ai putea indrepta un asemenea hulitor de Dumnezeu prin blandete? Ce ai putea sa-i spui unui asemenea...cand el o tine intr-una pe a lui, iar cand nu-i convine iti mai trage o injuratura ca si cea pomenita mai inainte? [cunosc asta, deoarece de mai multe ori am circulat cu acest...nici nu stiu cum sa-i mai spun ca sa nu pacatuiesc.] Oare cand il auzi si nu-i spui nimic, nu se considera ca ai si tu pacat deoarece nu ai incercat sa-l indrepti, macar sa-i fi aratat unde a gresit?
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!